Renaşterea Clujului, succesul României

Două mall-uri. Trei parking-uri supraterane. Stadion cu meciuri de Champions League şi de naţională. Universitate de talie europeană.Oraş cu un centru istoric frumos şi cu zonă semipietonală de succes.

Două mall-uri. Trei parking-uri supraterane. Stadion cu meciuri de Champions League şi de naţională. Universitate de talie europeană.Oraş cu un centru istoric frumos şi cu zonă semipietonală de succes.

 

 

 Terase pline de consumatori, seară de seară. Parcă nu îmi vine să cred că toate acestea există la Cluj, se întâmplă sub Feleac. Sigur că există şi destule probleme. Unda verde a înnebunit oraşul săptămâna asta, chiar dacă primarul spune contrariul. Se circulă foarte greu, nu este fluiditate. Şi încă nu au venit studenţii. Cimitirul central, de o frumuseţe aparte, nu are o hartă turistică în limba română, singura de achiziţionat fiind una în limba maghiară. Stadionul judeţean, pe care joacă “U” este tot în starea dezastruoasă de acum câţiva ani.

 

 Sunt bune şi rele, într-un oraş complicat, cu invazia pseudo-antreprenorilor imobiliari care ridică blocuri între case, cu presă care se ciondăneşte, un oraş care însă are şansa, după 85 de ani, să vadă pe viu un meci oficial al naţionalei. E meritul organizatorilor de la CFR, pe care mulţi nu îi iubesc, dar cărora trebuie să le recunoaştem meritul de a fi reconstruit şi amenajat un stadion care era mai urât şi mai degradat decât legendarul “Ion Moina”.

 

Mă gândesc cât de firesc mergem acum la mall-uri, cum ne-am obişnuit să luăm tot ce e bun ca ceva firesc, fără să facem aproape nimic. Tot ce s-a făcut bun în ultimii ani, după deceniul trist condus de Funar, în care am stat pe loc într-o atmosferă irespirabilă, a fost reuşita unor visători, a unor oameni care au crezut în nişte planuri şi care nu au ţinut cont de bârfe şi şuşoteli de salon.

 

 Şi e meritul Primăriei, care a revenit la rolul său după ce ajunsese locul în care oasele erau puse pe masa consilierilor locali mai firesc decât se dădeau aprobările pentru o parcare sau o mansardă. Există opinia, o aud tot mai des, spusă de oameni cu greutate, că oricine ar fi venit după Funar oraşul tot  ar fi explodat, ca o kuktă enormă. Poate o fi adevărat, dar parcă prea uşor uităm anii negrii când ne uram unii pe alţii, când Funar ne otrăvea spaţiul public cu ajutorul unei prese obediente agitând bau-bau-ul maghiar.

 

Anii în care Clujul nu primea un leu din ce contribuia la bugetul naţional şi în care totul chiar era provincial. Anii au trecut şi când mă gândesc că astăzi avem şansa să vedem, de exemplu, tricolorii în Cluj, după ce ne uitam sideraţi cum era înjurată naţionala de galeriile imunde din capitală, pline de interlopi şi aculturali, nu îmi vine să cred. Clujul se află în faţa unui examen de maturitate, de civilizaţie, acum când avem ocazia să încurajăm România într-un meci oficial.

 

Clujenii pot dovedi “miticilor” care conduc FRF şi LPF, “şmecherilor de  Bucureşti” din fotbal, care vor invada tribuna din Gruia, ce înseamnă spiritul sportiv clujean şi ataşamentul real pentru naţională. Lui Borcea, Sandu, impresarilor Becali, Neţoiu şi altora asemenea, care fac declaraţii cu un limbaj imund, care te alungă de la televizor, clujenii trebuie să le arate pe stadionul modern al lui Paszkany o lecţie de civism.

 

 Pentru că azi trebuie să învingă România, pentru că în aşteptarea lui Chelsea, Roma şi Bordeaux avem acest cadou enorm, care este un meci oficial al naţionalei la Cluj. Şi să strigăm deseară toţi, din tot sufletul: Hai România!