în fapt, democraţia nu este posibilă fără democraţi. Optica dispusă să vadă avantajele, dar şi pretenţiile democraţiei este, însă, alta decât optica ce priveşte democraţia mai ales prin prisma a ceea ce aceasta nu a prestat. în definitiv, John Dewey este cu totul altceva decât Carl Schmitt. Ştim de multă vreme că democraţia depinde de cultură şi, în mod direct, de felul în care cei implicaţi înţeleg democraţia.
Am evocat această delimitare pentru că alegerile locale care au avut loc în 2008 în ţara noastră justifică întrebarea: cum este înţeleasă la noi democraţia? Este aceasta înţelegerea practicată în alte democraţii? Răspunsul, sugerat de mai mulţi indicatori, este acela că avem de-a face cu o înţelegere sumară şi carentă a democraţiei moderne, care diferă în puncte semnificative de ceea ce este, la propriu, democraţia.
Iată câţiva indicatori.
O democraţie demnă de nume presupune dezbatere pe teme de interes public, plecând de la nevoile identificate.
Relativ la alegerile locale 2008 din ţara noastră se pot face lesne trei observaţii. Prima este aceea că nu a existat, nici în presa scrisă, nici în cea vizuală sau audio, o dezbatere propriu-zisă. Au fost prezentări formale de obiective, de către candidaţi, dar dezbaterea efectivă (ce pretinde argumente şi contraargumente, examinarea consecinţelor opţiunilor, proiecte de fructificare a oportunităţilor etc.) a lipsit.
A doua observaţieeste că partidele existente nu au pregătit vreo abordare coerentă
a situaţiilor sau vreo concepţie asupra dezvoltării locale ori regionale. în fapt, proclamaţiile electorale au apelat fie la considerente excesiv generale (“sat european”, “municipiu european”, “facem ce trebuie”, etc.), fie la obiective punctuale (“asanarea transportului local”, “aducerea de investitori străini”, etc.), lipsind ceea ce, la propriu, se numesc “proiectele”. Mediocritatea guvernării s-a regăsit în mediocritatea programelor aflate în competiţie.
A treia observaţie este că indispensabila dezbatere publică a fost înlocuită cu reclama comercială pentru candidaţi. Trepăduşenia socotită pripit “electorală” a surclasat tematizările de care ar fi nevoie. Marile probleme ale României la nivel local şi regional, precum organizarea modernă a transportului, dezvoltarea regională efectivă, scoaterea din izolare a micilor localităţi, ridicarea nivelului de calificare din fiecare profesie, un alt sistem al sănătăţii, sporirea capacităţii de producere şi de export din localitate etc. nu au fost puse sau au fost puse doar în seama Uniunii Europene.
Democraţia nu este posibilă fără partide profilate prin personal, concepţie, capacitatea de elaborare de proiecte. Sunt partidele de la noi astfel profilate? Este răspândită prematur la noi impresia că nu mai este nevoie de concepţie (care este confundată ilicit cu “ideologia”, după cum este curentă confundarea proiectelor cu listele de dorinţi).
Oamenii de bună calitate profesională şi morală evită să intre în partide, ai căror lideri, pe de altă parte, nu ezită să reia practicile ceauşismului: numirea de persoane cu pregătire mediocră în funcţii publice, pentru a nu se concura vârfurile. Consecinţa generală este sărăcia realizărilor: se bat cu pumnul în piept că au dus România în Europa tocmai cei care nu au vreo realizare în acest sens.
(Continuare în ediţia de mâine)
