Exemplul asiatic

Exemplul asiatic
Având recent ocazia unei şederi de o săptămână în “ţara calmului dimineţii”, la invitaţia prestigioasei Korea Foundation, cunoştinţele de odinioară au fost de departe întrecute. Coreea de Sud nu numai că reprezintă modernitatea, dar se plasează prin realizări, în faţa acesteia, iar prin proiecte, mod de abordare şi perspective, în avangarda lumii.

Experienţa acestei ţări este inspiratoare pentru oricine meditează astăzi asupra modernizării. Această experienţă arată lumii – alături de alte câteva experienţe concludente ale timpului nostru, precum SUA, China, Japonia, Germania, Israel – încotro se îndreaptă societatea modernă târzie.

Vreau să reflectez aici asupra corelaţiilor cele mai semnificative ale evoluţiei recente a Coreei de Sud plecând de la ceea ce am putut sesiza vizitând locurile istorice (Gwangiu) şi templele ţării de lângă Marea de Răsărit (Marea Japoniei), extraordinara siderurgie Posco (Pohang), principalele universităţi – Jonsei, Korea University, Seul National University, Dongguk şi Hangguk, precum şi Korean Advance Institute of Science and Technology, din Daejon.

în anii cincizeci, în urma războiului din peninsulă, Coreea de Sud era una din cele mai sărace ţări ale Asiei: cu infrastructura distrusă, economia pusă la pământ, populaţia răvăşită de conflict.

în 2007, Coreea de Sud este a treia economie a Asiei, după doar enormii producători Japonia şi China, şi a douăsprezecea economie a lumii, cu democraţie funcţională, o ştiinţă avansată, cu nivel de calificare dintre cele mai ridicate de pe glob şi o cultură ce dă personalităţi de referinţă mondială (celebra soprană Sumi Io, scriitori de prim nivel sau actualul secretar general ONU fiind doar câteva exemple).

 Coreea de Sud a depăşit capacitatea economică a Franţei, cu un produs pe cap de locuitor ce concurează SUA şi Japonia. Coreea de Sud este cel mai mare constructor de nave din lume şi a ajuns printre liderii lumii în electronică, automobile, construcţii. Hyundai, LG, SK, Samsung, KIA sunt actori globali ai industriei.

Cu o populaţie de peste 48 de milioane, pe o suprafaţă de aproape 100.000 km2, având resurse de la natură mai curând sărace, Coreea de Sud a devenit una dintre puterile conducătoare în economia lumii. Cum se explică această corelaţie tipică: resurse foarte limitate şi o dezvoltare modernă de vârf?

Sunt, după observaţiile mele, trei explicaţii asociate ale acestei corelaţii. în primul rând, a fost disponibilitatea Coreei de Sud la a întreprinde neîntârziat “revizia culturală” presupusă de modernizare. Nu se pot atinge orice ţinte făcând mereu aceleaşi lucruri. Multă vreme sub umbrela americană, sud-coreenii s-au decis pentru societate deschisă şi performanţe moderne în economie, guvernanţă şi cultură.

 în al doilea rând, a fost opţiunea pentru normalizarea relaţiilor cu Japonia şi, treptat, cu China, cu cât mai multe state şi deschiderea oportunităţilor comerciale, precum şi folosirea acestora. în al treilea rând, a fost conceperea exactă de către autorităţi a aşezării Coreei pe direcţia celei mai înalte competitivităţi în domenii producătoare, bazate pe cele mai avansate tehnologii.

în Coreea de Sud cuvinte precum “avansat”, “competitiv”, “selectiv” au semnificaţie la propriu şi sunt acoperite deplin. în orice caz, nici în cazul Coreei de Sud (precum în cazul Germaniei), nu funcţionează clişeul după care “acolo s-a dezvoltat pentru că au fost bani” sau “americanii i-au dezvoltat”; acţiunea sud-coreenilor înşişi explică până la capăt ceea ce ei au izbutit. în definitiv, banii şi americanii au ajutat şi în alte locuri, dar rezultatele sunt diferite.

Sunt multe ţări care s-au modernizat, dar care ţin greu pasul cu era globalizării. Coreea de Sud este una dintre ţările modernizate care se plasează în fruntea lumii globalizate şi participă direct la prefigurarea viitorului. Iată câţiva indicatori: nivelul tehnologic al ţării – care se poate lesne observa în arhitectura şi construcţiile din Incheon sau Seul, în transporturile pe orice cale, în comunicaţii, în agricultură – este dintre cele mai ridicate din lume (în definitiv, peste 95% dintre case sunt conectate la Internet); Coreea de Sud are astăzi întâietate în producerea de roboţi (a dat primul humanoid robot), de biotehnologii (a clonat primul câine din lume), iar în 2008 va lansa vehicule spaţiale, în vreme ce se extinde realizarea celulei solare organice; Coreea de Sud îşi valorifică, în condiţiile erei tehnologiilor digitale, la crearea cărora contribuie hotărâtor, tradiţiile ei culturale (etica budistă a moderaţiei şi reţinerii de sine), inclusiv culinare (bucătăria coreeană, bazată pe salate variate, fiind din cele mai inspirate din lume). Cum se explică această corelaţie caracteristică Coreei de Sud între modernitate şi întâietate în lumea de astăzi?

Văd trei explicaţii asociate, de asemenea, ale acestei corelaţii. Prima este aşezarea activităţilor economice pe tehnologii generate de cercetări ştiinţifice, în bună măsură proprii, de cel mai avansat nivel. Coreea de Sud are politehnici axate pe generarea de tehnologii noi (vezi KAIST, care îşi propune, realist, să devină cea mai inovativă universitate tehnologică din lume!), iar învăţământul pune în faţă, într-o abordare firească, matematica, ştiinţele experimentale şi ştiinţele sociale producătoare de concepte lămuritoare pentru viaţa oamenilor.

A doua explicaţie este prioritatea asumată a educaţiei în activităţi. Deviza priorităţii educaţiei este naturală, eficient folosită. Puţine ţări pot prezenta licee şi universităţi de anvergura celor sud-coreene. Aici nu este vorba doar de a investi în educaţie, ci de a şti cum, în ce şi cu ce rezultate. De pildă, Coreea de Sud a fost prima ţară din lume care a asigurat accesul la Internet pentru orice şcoală, începând cu şcolile primare; sistemul de educaţie al ţării este clasificat de OECD pe locul 11 în lume; în universităţi pregătirea pentru lumea globalizată este dintre cele mai avansate în lume.

A treia explicaţie este politică. Ştim de multă vreme că în societăţile moderne politica decide dezvoltările şi condiţiile de viaţă ale oamenilor. Coreea de Sud este o probă clară. Cunoaştem, cel puţin din relatările televiziunilor cu bătaie globală, cât de plină de polemici şi confruntări a fost în ultimele decenii viaţa politică a Coreei de Sud. Se poate considera, fără ezitare, că este vorba de o democraţie vivace, care vrea să fie fidelă principiilor (într-o lume în care, din nefericire, principiile sunt mai curând relativizate!), de o democraţie funcţională.

Nu este competenţa mea să evaluez democraţia sud-coreeană; îmi lipseşte perspectiva participantului. Dar felul în care Coreea de Sud a fost gestionată (în fapt, chiar şi numai restructurarea financiară din 1997, cu opţiunea pentru dobânzi raţionale, împrumuturi externe echilibrate, restructurarea financiară, ar merita o reflecţie aparte), grandiosul ei succes în modernizare şi, recent, succesul ei pilduitor în era globalizării vorbesc concludent despre anvergura acestei democraţii. în fapt, puţine democraţii de astăzi unesc desăvârşita libertate a exprimării cu respectul cuvenit competenţei şi performanţei, precum cea a Coreei de Sud.

Până aici am delimitat explicaţiile modernizării Coreei de Sud şi explicaţiile plasării acestei ţări în avangarda societăţii globalizate. Nu cumva aceste explicaţii trimit, de fapt, la explicaţii mai profunde, durabile? Eu cred că există cel puţin o explicaţie mai profundă, ce transcende contextele: aspiraţiile, vederile coreenilor înşişi şi acţiunea lor. Se ştie că la testele de inteligenţă administrate la nivel internaţional coreenii din Sud au trecut drept cea mai inteligentă populaţie de pe glob (cu National IQ de 106). Educaţia şi profesionalismul coreean sunt dintre cele de vârf în lumea de astăzi.

Coreenii au cele mai multe zile de lucru din lume. Se mai ştie că, în epoca digitală, coreenii sunt înaintea tuturor sub aspectul conexiunilor wireless, al televiziunilor mobile, al comunicaţiilor pe fibră optică şi al plasmelor. Se pot da mulţi alţi indicatori – prin forţa lucrurilor mulţi într-o societate care nu este deloc unidimensională, cum se crede într-un alt clişeu, după care societăţile din Asia ar fi doar productiviste. Aş spune, doar, în cât mai puţine cuvinte, câteva lucruri.

Aspiraţiile coreenilor înşişi, sesizabil rezultate ale marilor culturi ale budismului şi creştinismului – sunt, ele însele, pe măsura societăţii lor, adică de nivel înalt. Vederile lor sunt corespunzătoare unei lumi moderne, democratice, cultivate, în care fiecare om are o valoare de neînlocuit. Iar aceste vederi sunt hotărâtoare, în orice sens.

Comenteaza