Un frate care-şi apără cu disperare fratele mai mare. Şi, în fine, un tată care nu mai pare dispus să-şi lase fetiţa mai mică pradă “vulturilor” şi “ulilor” de presă care îi ciugulesc de vreo câteva săptămâni ficaţii de odraslă prezidenţială, în care nu ar trebui decât să arunci cu crini regali şi petale de orhidee sălbatică, în viziunea tăticului-preşedinte.
Era de aşteptat ca la un moment dat Băsescu să reacţioneze în apărarea uneia dintre cele două Elene pe care le preferă. Numai un necunoscător s-ar fi aşteptat ca Traian Băsescu să elimine cauza aşa-ziselor răutăţi, în fapt nişte critici pertinente şi cât se poate de normale la adresa cuiva care totuşi a ales aproape singură să intre din fragedă tinereţe în groapa cu lei a politicii mari.
Sau poate tăticul- preşedinte încearcă să acrediteze ideea că fiica cea mică a domniei sale ar fi fost aleasă pe importanta funcţie în partid şi în cazul în care nu beneficia de calitatea de odraslă a sa ?! Poate să creadă această variantă eventual vreo trei-patru fundamentalişti pro-băsescieni.
Cât despre celebrul articol de ieri din Jurnalul, care a generat reacţia necontrolată a preşedintelui, probabil subiectul avându-l în prim-plan pe fratele domniei sale şi chiar pe el însuşi într-o epocă ce o credea apusă, l-a rănit rău de tot. Altfel greu de crezut determinarea de a-şi săpa cuie în talpă singur într-un an pre-electoral.
Să-ţi pui în cap ca şi politician 6 televiziuni naţionale (Antena 3, Antena 2, Antena 1, TVR, ProTV şi chiar televiziunea aproape prezidenţială, Realitatea TV, alături de cotidianul quality cu cel mai mare tiraj, Jurnalul Naţional, trebuie să fii sau inconştient sau extrem de sigur de forţa ta de persuasiune prin contact direct în rândul maselor largi electorale.
Practic, Băsescu a cerut cu insistenţă ieri ca aceste televiziuni plus o serie de comentatori şi analişti politici să se coalizeze pentru a-şi încerca puterile într-un “care pe care” în care fiecare va folosi armele din dotare. Jurnaliştii, pixurile, tastaturile, microfoanele, camerele de luat vederi, platourile emisiunilor informative şi nu numai, în timp ce preşedintele va continua acţiunea de discreditare a presei şi a principalilor vectori de imagine şi influenţă a breslei jurnaliştilor care refuză adulaţia prezidenţială.
Acţiunea de discreditare a presei a început pentru Băsescu exact în momentul în care a simţit că sunt imposibil de controlat spre interesul propriu jurnaliştii şi instituţiile de presă. Adică la vreo câteva luni de la câştigarea poziţiei din Dealul Cotrocenilor cu ajutorul fără de tăgadă a unei prese care l-a susţinut pe faţă în faţa inamicului comun Adrian Năstase.
Un inamic care, la rândul său, a dorit să pună căluş presei şi a sfârşit sfâşiat de aceasta. Este şi greu de contabilizat numărul atacurilor nesimţite la care au fost supuşi în trei ani de mandat Băsescu presa românească şi patronatele de presă. “Moguli”, “vânduţi” şi acum “tonomatele cu euro din presa românească” au fost, rând pe rând, enunţate de un preşedinte ce se vrea “fără de ocară”.
Un Lukaşenko, Chavez sau Castro în devenire! Un preşedinte care nu va ezita să-şi folosească pentru intimidare braţele înarmate din dotare - DNA, Parchetul General şi serviciile de informaţii fidele. Orice pentru a-şi îndepărta criticii şi adversarii (eventual după modelul Roşca), ce în viziunea enunţată ieri la oră de maximă audienţă s-au transformat în duşmani personali. Băsescu a aruncat în aer cu scandaluri celebre tocmai pentru a crea haos mediatic.
A muşcat în stânga şi dreapta ca un câine turbat pentru a inspira frică. Puţin din Vântu, puţin din Sârbu, puţin din Sasu de la TVR şi mult de tot din Voiculescu şi trustul său Intact. în viziunea preşedintelui, probabil presa se face doar prin ochii, glasul şi scrierile ţucalăilor Traian Ungureanu, Pora, Cărtărescu, Cartianu, Lupea, Culcer sau Turcescu.
Disperare, frică, dorinţă de a ucide presa liberă din România sau inconştienţa unui preşedinte ce se crede veşnic asemeni multora de-a lungul timpului?
