S-o luăm pas cu pas. Pentru început, fotbalul. în vară, Universitatea oferea oraşului şansa de a îmbrăca haine de sărbătoare, odată cu promovarea mult-aşteptată. încet-încet, însă, entuziasmul a dispărut, odată cu apariţia rezultatelor slabe. S-au schimbat conduceri tehnice, s-a schimbat conducerea administrativă, dar amatorismul, tipic eşaloanelor inferioare, cu care “U” s-a obişnuit timp de 8 ani, nu a dispărut.
Mai rău, a ieşit la iveală tocmai când toţi aşteptau revigorarea definitivă. Conducătorii nu se înţeleg între ei, habar nu au ce jucători vin în probe, încurcă adversarii din meciurile amicale. Colac peste pupăză, doi jucători importanţi pleacă pe nimic, graţie “priceperii” conducerii. Actuală sau fostă, asta nu prea mai contează!
Nici la CFR lucrurile nu par a merge mult mai bine. Chiar dacă echipa e pe primul loc şi principală candidată la câştigarea titlului în Liga I, conducătorii clubului apar mai mereu “lipiţi” de scandaluri. Mai mereu, scandalurile altora, în care sunt târâţi, parcă, fără voia lor.
Sau poate se lasă atraşi în mocirla fotbalului, unde dictează personaje sinistre precum Becali, Borcea sau Copos, tocmai pentru a nu pierde contactul – indiferent în ce privinţă – cu adversarii. Oricare ar fi explicaţia, situaţia nu prinde deloc bine. Nici CFR-ului şi, cu siguranţă, nici sportului clujean.
Să trecem în sală. Handbalul feminin clujean a început sezonul cu gânduri măreţe. Cu planuri de a depăşi performanţele din ultimul timp. Visele de a câştiga campionatul au dispărut, însă, atât de repede pe cât au apărut. Singura consolare rămâne Cupa Cupelor, unde fetele lui Covaciu joacă împotriva lui Naisa Nis, coşmarul din sezonul trecut. O consolare mult prea palidă, însă, în comparaţie cu ambiţiile de început de stagiune. Echipa de handbal masculin, cu toate că e pe un trend ascendent, aleargă de una singură în liga a doua. Când se va lovi, însă, de rigorile primului eşalon, multe se vor schimba. Şi nu neapărat în bine.
La baschet feminin, deşi dispune de unul dintre cele mai “serioase” bugete din Divizia A, echipa nu o duce prea bine. Trece lejer de adversarele slabe, dar când dă de cele cu adevărat puternice, se pierde cu firea şi ratează şanse imense de a câştiga.
Cel mai trist mi se pare, însă, ce se întâmplă la baschet masculin. Adus cu surle şi trâmbiţe, antrenorul Tab Baldwin i-a impresionat deocamdată doar pe preşedintele Mircea Cristescu, pe unii jucători şi pe câţiva apropiaţi ai formaţiei. Fanii, în schimb, nu prea au cum să fie încântaţi de american, după trei înfrângeri în campionat.
Şi mai puţin încântaţi sunt – de asta sunt sigur – de faptul că “U” Mobitelco s-a aruncat cu capul înainte într-un război pierdut înainte de a începe. Un război cu arbitrii, cu federaţia. Cu toate că lucrurile prezentate de preşedintele Mircea Cristescu sunt, uneori, pertinente, conflictul nu are nici un rost.
Şi va aduce, pe viitor, doar neplăceri echipei. Neplăceri care se vor transforma, pe zi ce trece, în eşecuri, în frustrări pentru iubitorii echipei. Iar vina pentru ele nu le va aparţine nici arbitrilor, nici celor din federaţie, nici jucătorilor, nici antrenorilor.
Ele vor putea fi imputate doar celor care au aprins “fitilul” şi care au lăsat lucrurile să scape de sub control.
E ceaţă densă deasupra Clujului sportiv. Iar de ridicat, nu se va ridica prea curând. Nu atât timp cât sportul clujean se va lăsa târât, cu sau fără voia lui, în mocirla scandalurilor.
