Stânga, de la “prostănac” la “omul fără însuşiri”

Declaraţia de ieri a d-lui Geoană, stârnit probabil de recentele “alinturi” ale preşedintelui, proferate din studiourile TVR, pare cel puţin începutul unei viitoare colaborări cu partidul prezidenţial.

Este, probabil, una din cele mai bune şanse pentru d-l Geoană de a accede de-adevăratelea spre funcţiile pe care şi le doreşte cu atâta ardoare, într-un viitor guvern PD-L & PSD. în mintea d-lui Geoană a sacrifica cel mai mare partid din România şi a-l condamna la distrugere – aşa cum şi-a dorit dintotdeauna d-l Băsescu, este, desigur, o mişcare justificată.

Dar în mentalul colectiv a mai mult de 75% din populaţia României, care are nevoie de măsuri economice de stânga, această distrugere a PSD poate însemna mai mult decât “necesitatea” ca d-l Geoană – un personaj situat între “prostănacul” lui Iliescu şi “Omul fără însuşiri” al lui Robert Musil, să bifeze o dată în viaţă o funcţie înaltă într-un guvern care va rămâne, probabil, în istoria ţării ca unul lipsit de orice Dumnezeu, după chipurile partidelor care îl vor compune.

Nu cred că despre PD-L se poate spune că este un partid de dreapta, aşa cum nici despre d-nii Geoană, Corlăţean, Şerban Nicolae sau Liviu Dragnea nu se poate spune că i-ar cunoaşte România proletară ca urmaşi ai lui Ion Fluieraş. Şi nici nu cred că poporul Român nu e foarte liniştit la gândul că sus-numiţii vor judeca, în conformitate cu minţile lor (aşa cum sunt ele!), destinele amărâţilor din spaţiul mioritic.

Nu trebuie să ai mintea extrem de “întortocheată” ca să-ţi dai seama că planul de restructurare al PSD, “copt” în laboratoarele societăţii civile aflată în proprietatea d-lui Băsescu şi preluat cu entuziasm de noua conducere a partidului, a dat rezultatele scontate. Dorinţa cea mai arzătoare a d-lui Băsescu este, poate, în punctul cel mai apropiat de reuşită.

Va putea distruge, aşadar, un partid de stânga, după ce şi-a declarat peste noapte propriul partid ca fiind de dreapta. Probabil că nu există, în momentul actual, un mai mare pericol pentru România decât acela ca la conducerea ei să ajungă partide care nu-şi (mai) revendică nici o ideologie şi care nu au şi nu respectă nici o istorie a propriei deveniri în politică.

Dacă mai punem la socoteală şi demnitatea, onoarea şi respectarea cuvântului dat – calităţi pe care oricine le poate recunoaşte uşor în comportamentul politic şi uman al actualului preşedinte, atunci cu siguranţă că PSD (sau ce va mai fi rămas din el) va fi, fără îndoială, unul din câştigătorii viitoarelor alegeri.

 în ce priveşte dispariţia în viitor, sub “prieteneasca” sufocare a PD-L, a “eminenţelor” politicii actuale ale PSD, Geoană, Corlăţean, Dragnea & co, e sigur că această viitoare “pagubă colaterală” nu va compromite ceea ce înseamnă “stânga” politică românească.

Poate că acest act este necesar, ca un fel de “ardere de tot” a unei clase politice care trăieşte din erotismul viselor de putere şi bani, înainte ca România să “nască” un alt fel de raportare la noţiunea de politică. Fiindcă lipsa unei “mărci originale”, atât la dreapta, cât şi la stânga eşichierului politic românesc, nu va face altceva decât să perpetueze la guvernare găşti spumegând de ură, care nu se vor da înapoi de la cele mai abjecte metode pentru a-şi atinge scopurile.

De fapt, unul singur: câştigarea puterii. Şi asta nu în folosul Românilor, ci pentru asigurarea accesului la resurse, care să poată face posibilă o continuitate cât mai sigură şi mai îndelungată.