Crăciunul şi delirul politicienilor

Boc afirmă sec: “Fuziunea cu PLD e obligatorie”. Stolojan vrea preşedinte executiv în noul PDL. Democraţii nu-i dau decât un post de prim-vicepreşedinte. Filialele PD şi PLD fierb în suc propriu. Băsescu îşi ameninţă “copiii” din PD pentru că aceştia renunţă cu greu la “brand-ul” lor.

Preşedintele contestă la Curte varianta de Uninominal a Guvernului. Barometrul Global al Corupţiei pe 2007 ne plasează pe primul loc în Europa. Europa şi Boc cer returnarea taxei auto. Vosganian afirmă că returnarea taxei este ilegală. în Bucureşti nu se mai poate circula. La Cluj mai avem puţin şi ajungem în aceeaşi situaţie.

Din toată această agitaţie cu iz politicianist, România reală poate fi interesată doar de returnarea unei taxe plătite aberant de români şi de ambuteiajele infernale din marile aglomerări urbane. Cauzate de cele mai multe ori de lipsa centurilor ocolitoare şi a inelelor de decongestionare a traficului. De o semaforizare în care “unda verde” rămâne la stadiul de vis.

De tupeul unor “investitori strategici” care strangulează  artere importante cu aprovizionarea sau amenajările de şantier, în care activitatea ar trebui să se desfăşoare noaptea sau în weekend. De lucrările de reabilitare începute haotic şi de cele mai multe ori neterminate la timp.

Privind aseară fluxurile de ştiri, principalele jurnale TV şi postările on-line de pe site-urile ziarelor mă gândeam cu tristeţe cât de departe se află politicienii României de propriul popor. Cât de departe sunt preocupările acestora şi de multe ori ale jurnaliştilor, care le încurajează ignoranţa, faţă de aşteptările unor oameni cărora, după cum au demonstrat-o din plin la ultimul scrutin, politică şi politicienii le provoacă maxim o accentuată stare de lehamite.

 Să nu realizeze oare Băsescu, Tăriceanu şi ceilalţi politicieni activi ai României că lumea se uită din ce în ce mai scârbită la jocul de-a “hoţii şi vardiştii” pe care se chinuie să-l joace când unii, când alţii? Să nu realizeze aceşti politicieni că bătăliile şi atacurile reciproce pe subiecte ucise public prin lansarea de mesaje din ce în ce mai puţin credibile ca şi consistenţă, nu fac decât să îndepărteze ţara de conducătorii săi? Oare chiar îşi închipuie că “jocurile lor politicianiste” şi strategiile meschine de manipulare a alegătorilor sunt menite să-i apropie de popor?

Cred politicieni din vârful ierarhiilor că România reală este interesată dacă o decizie a Curţii este boicotată prin nepublicare sau graba de a fi făcută publică? Mai este dispus cineva să creadă că viitorul ţării este strict legat de numele amintind a pedală a unui viitor partid?

Sau de şansele de reformare ale unui alt partid blocat de propriile structuri şi personaje? Sau de aşteptările privind o pleiadă de tineri politruci, aflaţi în sfârşit la butoanele de comandă guvernamentale, care distrug cu fiecare zi ce trece mitul generaţiei aşteptate?

Oamenii, românii, acei cetăţeni de care în campaniile electorale îşi amintesc cu toţii, acei indivizi tăcuţi şi trişti din cauza unor aşteptări înşelate de prea multe ori în 17 ani de speranţe, au în acest moment alte preocupări.

 Se apropie Crăciunul, au de trecut peste Moş Nicolae, vine vacanţa copilaşilor, au de plătit întreţinerea la bloc sau gazul şi lumina la casă, au de pus ceva mai mult decât în fiecare zi pe masa de Sărbători, de pus ceva sub brad celor dragi, de cumpărat medicamente, de plătit rate la bănci, de “încălţat” maşinile obosite pentru iarnă şi poate mai au puţin... şi de trăit!

Mă întreb dacă măcar spiritul Crăciunului îi va sensibiliza pe politicienii României să se întoarcă cu faţa la popor sau aceştia vor rămâne în turnul lor de fildeş departe de aşteptările şi visele celor care la un moment dat au crezut cu naivitate în ei.