Era, dealtfel, argumentul “suprem” pentru ca etnicii maghiari să se mobilizeze exemplar. Dealtfel, mă îndoiesc că cea mai mare parte a acestei comunităţi a votat cu gândul la integrarea României în Europa şi la felul în care parlamentarii aleşi vor reprezenta ţara noastră în Parlamentul European.
Dacă ar fi să contrazicem atât de “româneasca” lipsă de memorie, atunci ar trebui să ne amintim mai multe “întâmplări” şi atitudini duşmănoase “pe faţă” ale UDMR de-a lungul timpului, şi lăsând la o parte această imbecilitate americană care este “politicaly corectness”-ul, care face din etnia maghiară o etnie discriminată pozitiv, ar trebui observat cu ochiul liber că orice acţiune a acestei formaţiuni contribuie, puţin câte puţin, la îndepărtarea acesteia de comandamentele europene, privitoare la statutul minorităţilor, fără ca vreodată să fie sancţionată ca atare.
Nesimţita “Lege a minorităţilor” propusă de UDMR, şantajul mizerabil pe care această formaţiune îl practică cu orice ocazie în relaţia lui cu absolut toate partidele româneşti aflate la guvernare, concursul dat de aceştia la acţiunea de împiedicare a României în a recupera imensa avere a Fundaţiei româneşti Gojdu, de pe teritoriul statului maghiar, scandalul permanent pentru ruperea în două a Universităţii Babeş-Bolyai, sub pretextul jalnic al montării unor plăcuţe bilingve, care a culminat, cum era de aşteptat, cu “visul de aur”, autonomia, sunt doar câteva exemple de “loialitate” ale extremei maghiare.
Dacă aruncăm o privire asupra modului cum s-a votat, urmărind cartierele Clujului, vom constata că atât UDMR, cât şi pastorul extremist Tokes au obţinut cel mai mare scor chiar în centrul oraşului, la fel cum ar fi putut să se întâmple, cu siguranţă în timpul Imperiului Austroungar, când românilor le era permis să aibă proprietăţi doar la periferia urbei.
E bine să nu uităm “amănuntul” care explică clar acest fenomen: de mai bine de zece ani, sute de cetăţeni români au fost scoşi din propriile apartamente sau casele pe care le deţineau în centrul istoric al Clujului, de către avocaţi maghiari celebri (unii chiar parlamentari) din cauză că subit apăreau tot felul de testamente, private sau ale bisericilor maghiare – catolice şi reformate -, prin care imobilele ar fi aparţinut acestora. Ani de zile s-au plâns românii aruncaţi în stradă de d-l Tziriak Arpad, că actele prin care erau aruncaţi din propriile case sunt fabricate numai pentru a li se putea lua proprietăţile. Ziarele au publicat, fără succes, zeci de cazuri de acest fel.
Rezultatul? Nici unul. Justiţia şi-a făcut datoria! Tranzacţiile avocatului-senator Peter Kovacs Ekstein şi ale d-lui Tziriak Arpad nu au fost niciodată cercetate…
N-am fost deloc surprins când am citit în presa de ieri declaraţia sus-amintitului avocat-politician, cu privire la alegeri: d-sa spunea că “rezultatele bune obţinute de reprezentanţii comunităţii maghiare (…) a fost influenţată de slaba prezenţă a românilor la urne.”
Este un adevăr trist: tot ce s-a întâmplat până acum cu UDMR şi d-nii Frunda, Verestoly, Tokes, Marko, în raport cu România şi românii din România, s-a întâmplat din acelaşi motiv. Slaba participare a românilor la luarea deciziilor corecte.
Dar şi toleranţa lor, mult peste limita suportabilului. Nu cred că mai putem avea dubii asupra felului cum vor reprezenta România în Parlamentul European d-nii Tokes şi Frunda, cu atât mai mult cu cât ultimul ne-a avertizat încă de anul trecut, public, că el nu reprezintă ţara noastră.
