De la rãzboinicul luminii la gândacul de bucãtãrie

Primitiv în comportament şi limbaj, ciobanul ajuns miliardar, preşedinte de partid şi nu în ultimul rând proprietar al celui mai iubit club de fotbal românesc, a ajuns sã se creadã alesul lui Dumnezeu pe pãmânt.

De altfel, în tot periplul sãu de personaj public, Becali nu s-a sfiit niciodatã sã facã din credinţa sa un spectacol de prost gust care sã inducã în eroare un popor român relativ religios. în loc sã tacã şi sã ajute în tãcere, personajul nostru a preferat sã-şi transforme pânã şi gesturile creştineşti, unele probabil fãcute chiar din suflet, în simple parade jenante ale unor strategii aducãtoare de simpatie şi voturi.

Personajul a fost creat de presã dupa ce inainte a fost programat ca lider politic în laboratorul sforarului, Hrebe-Meştericã. A deschis pentru început ştirile sportive pe ProTV-ul lui Sârbu pentru a intra apoi în casele românilor zilnic prin ştirile sportivo-mondene ale tuturor televiziunilor. De la jurnalele sportive a trecut cu uşurinţã în principalele jurnale, imediat ce şi-a cumpãrat un partid politic, alãturi de un Maybach, câteva costume de la Londra şi vreo trei-patru intelectuali scãpãtaţi.

Lumea a început sã-l bage în seamã mai mult decât ar fi meritat, iar personajul a început sã şi creadã cã este genial şi atotştiutor. Agramat şi cu o inculturã de şmecher dâmboviţean, cel ce se vedea un nou Mihai Viteazul al tuturor românilor s-a poleit perfid cu intenţii bune, credinţã şi patriotism.

Deşi a jignit şi a uzat de un comportament de mahala, Becali pãrea sã placã atât presei, care îi trecea cu vederea derapajele, cât şi românilor, care îl plasau nu mai departe de începutul sau mijlocul acestui an în topul simpatiei şi încrederii. Presa l-a folosit şi din pãcate încã îl foloseşte cu maximã inconştienţã, pentru a-şi creşte audienţa şi tirajele, iar combinagiii politici îl foloseau în jocurile şi calculele lor.

Incredibil pentru “hahalerã”, devenise un partener de negocieri pentru toate partidele importante de pe scena politicã. Ţânţarul de la Melody, care aştepta uneori o sãptãmânã pentru a intra în atenţia boss-ului Viorel Paunescu, a ajuns sã organizeze primiri la “Palat”, de parcã era coborâtor cel puţin din neamul lui Auschnit, Malaxa sau Mociorniţã.

Bãsescu îl curta şi îl legitima la un şpriţ în toiul nopţii, iar ceilalţi lideri politici se temeau cã vor cãdea în gura bogatã a latifundiarului din Pipera. Lista jurnaliştilor jigniţi sau agresaţi de individ, respectiv de ciracii acestuia, începutã cu Cristian Tudor Popescu, cãruia era cât pe ce sã-i arunce o scrumierã în cap la NovaBrasiliaCafe, a continuat cu o serie întreagã de jurnalişti sau realizatori TV a cãror simplã înşiruire ar depãşi spaţiul alocat acestui text.

Tocmai limbajul suburban, jignirile şi mitocania pãreau cã-l fac pe marţafoi sã creascã nejustificat şi extrem de periculos în sondaje. La un moment dat, ajunsese la un neverosimil 18%. Acum, însã, Becali pare cã se întoarce unde îi este locul. Chiar dacã nu la stânã. Probabil nu vom scapa de becalisme prea curând, dar cãderea sa este vizibilã şi extrem de realã.

Crezând cã poate avea şi poate fi totul, a ajuns sã fie contestat şi urât de tot mai mulţi. La început l-a îndepãrtat doar pe liderul absolut al Armatei Ultra, Jean Pavel, pentru a sfârşi prin a-şi îndepãrta mai toatã galeria, un întreg stadion şi milioane de suporteri ro[-albaştri. Peste 84% dintre stelişti nu şi-l mai doresc la Steaua!

Momentul-cheie al cãderii abrupte în simpatie şi sondaje a fost acela când a avut neobrãzarea sã atenteze la un adevãrat simbol. Când a atacat onoarea şi imaginea veşnicului rege al fotbalului românesc, Gicã Hagi, pentru Becali a început declinul final. Oricât de prost sau mai puţin talentat antrenor este Hagi, el va rãmâne un simbol în mintea românilor. Cum nu poţi fluiera în bisericã fãrã sã suporţi oprobiul public, nu poţi sã conteşti sau sã ataci simbolul “generaţiei de aur”.

Caracterul infect al individului a mai ieşit o datã la ivealã în momentul în care s-a apucat fãrã nici o jenã sau discreţie sã povesteascã în faţa camerelor B1 TV despre lucruri despre care nici un bãrbat nu ar trebui sã povesteascã. Aventuri şi idile cu Domnişoare, multe dintre ele acum cãsãtorite, pe care şmecheraşul Gigi le-ar fi furnizat în tinereţe regelui Gicã. ªocante şi mizerabile destãinuiri.

Toate acestea, împreunã cu jocul slab al Stelei şi campania neinspiratã de achiziţii la o echipã ce se pregãtea sã evolueze în Champions League, au grãbit declinul lui Becali. Presa, extrem de capricioasã la rândul ei, a început în forţã dãrâmarea mitului Becali.

Astãzi se încheie o primã sãptãmânã în care ziarele şi televiziunile, cu mici excepţii, au început sã-l demoleze. Dupã momentul de sinceritate de la Sevilla, când Becali a afirmat cã s-a simţit ca “un gândac”, vor urma cu siguranţã momente care ne îndreptãţesc sã credem cã un prim personaj al zodiei mitocanilor se pregãteşte sã pãrãseascã podiumul!

P.S. Sper din tot sufletul ca astãzi echipa fanion a Clujului, Universitatea, sã reuşeascã o victorie mare în faţa Stelei. Stiu sigur cã nici fanii clujeni ai roş-albaştrilor nu ar fi deloc trişti!