Ceea ce fac cu bună ştiinţă liderii maghiari din Transilvania, în încercarea disperată de a-şi atrage electoratul pentru europarlamentare, poate avea repercusiuni extrem de grave asupra viitorului României. Recursul la memorie, pentru anumite fapte sensibile şi extrem de discutabile din istoria ultimilor 500 de ani (!), poate trezi un sentiment de ură profundă ce poate aluneca uşor în agresivitate, nu doar faţă de liderii inconştienţi ai unei minorităţi naţionale, ci chiar împotriva unei părţi relativ importante din locuitorii arealului transilvan.
De câteva zile Marko şi ai lui, zgârie cu inconştienţă pe rănile încă nevindecate, ci doar voit uitate, ale unei populaţii majoritare româneşti, care cel puţin pentru moment preferă să privească cu detaşare şi decenţă spectacolul unor declaraţii absolut aiuritoare. Deja obişnuiţi cu declaraţiile şi pretenţiile unui Tokes, declarat anti-româneşti, sau cu aberaţiile autonomiste ale lui Szasz Jeno, cu privire la Ţinutul celor Trei Scaune, aveam cel puţin satisfacţia că încă există lideri ai maghiarilor care păreau de la distanţă, destul de rezonabili, pe alocuri europeni şi chiar deschişi la minte.
După discursurile revanşarde avute de liderii UDMR, cu ocazia lansării candidaţilor pentru apropiatele alegeri europarlamentare, privim absolut uimiţi cum în realitate toţi liderii maghiarimii în momente cheie au un discurs josnic, cu un pronunţat caracter agresiv. Şocant, discursul lui Marko Bella de sâmbătă, de la Târgu Mureş ne arată un lider politic disperat de o posibilă pierdere a influenţei UDMR în rândul maghiarilor din România. Umbra lui Tokes şi cele 2,8 procente de care are nevoie acesta pentru a accede în Parlamentul European, faţă de cele 5 procente necesare UDMR pentru a-şi plasa candidaţii în acelaşi for european, îi face pe liderii Uniunii să-şi forţeze discursurile şi norocul!
“în 1526 strămoşii noştri au pierdut şi, pentru un secol şi jumătate ţara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să redobândim acel pământ pierdut”, afirma tunător de la tribuna presedintele unui partid aflat la guvernare în acest moment în ţara din care-şi revendicş cu maxim tupeu şi inconstienţă, o parte însemnată! “UDMR duce o luptă continuă pentru autonomie şi pentru redobândirea pământului pierdut în 1918”, a continuat discursul ce a atentat prin virulenţă la liniştea unei Românii, care a uitat cu delicateţe, dar nu a iertat!
“Limba maghiară trebuie să fie limba oficială regională”, a continuat alt inconştient coborât parcă direct de pe calul regelui Arpad în sala de la Târgu Mureş. Mai lipsea hermina nobiliară adusă din Dietă, direct pe costumele Boss şi Armani purtate de liderii unui UDMR care se află de zece ani la putere în România într-o formulă sau alta. Dar e mai uşor pentru aceăti lideri inconştienţi să înfierbânte sângele unor concetăţeni de-ai noştri ce în marea lor majoritate îşi văd liniştiţi de viaţa lor decât să facă un bilanţ al unor guvernări din care doar ei,
Verestoy, Borbely, Frunda sau Marko au avut de câştigat. Iar modelul agitat retoric, Tirolul de Sud, dovedeşte încă o dată alături de blocarea legilor educaţiei la şantajul UDMR până după alegeri, că această Uniune nocivă ar trebui să dispară cât mai curând de pe scena politică românească.
