Ba mai mult că acesta va domina autoritar scena publică în următorii 7-8 ani. Gândurile rostite atunci cu voce tare au fost auzite de “surse” care acum au ales să ni le dezvăluie.
Am ales să vă povestesc acest episod pentru a înţelege şi dumneavoastră, alături de mine, modul absolut defetist în care şi-au gândit evoluţia în opoziţie inclusiv unii dintre cei care erau creditaţi de către “activul de partid” cu şansa de a readuce PSD la guvernare în 2008.
Nu voi da numele personajului în cauză, deoarece el nu este relevant decât pentru a înţelege modul în care anumiţi băieţi deştepţi din PSD vedeau încă de atunci pericolul real în care se află fostul partid de guvernământ. Practic, PSD a reuşit în mai puţin de trei ani de la pierderea alegerilor să ajungă în situaţia în care să-şi înjumătăţească simpatia de vot pe fondul mai mult decât favorabil unei eventuale opoziţii ce şi-ar fi înţeles rolul de a amenda decent şi constructiv puterea.
O putere măcinată încă din primele luni de la câştigarea alegerilor de scandaluri şi acuzaţii publice mai mult decât periculoase şi neavenite pentru nişte foşti fraţi de front. Pentru orice partid de opoziţie ce şi-ar fi înţeles menirea, evoluţia scenică şi scandalurile publice dintre Preşedinte şi Premier, dintre liderii PD şi PNL, dintre liderii PC şi PD, teoretic aflaţi timp de doi ani şi jumătate în aceeaşi barcă, ar fi însemnat o adevărată mană cerească.
Pe fondul acestor neînţelegeri şi scandaluri perpetue din tabăra puterii orice partid de opoziţie dintr-o democraţie consolidată de tip occidental ar fi crescut periculos de mult în sondaje. Acest lucru nu numai că nu s-a întâmplat şi în România unde liderii PSD nu-şi disimulează bucuria când este dat în sondaje partidul lor cu un scor de 18%(!?), ba mai mult, social-democraţii îşi continuă de-a dreptul şocant evoluţia jenantă pe scena politică cu fiecare zi care trece.
în acest moment nimeni nu mai înţelege cu exactitate dacă PSD guvernează din umbră alături de PNL sau se află în opoziţie. Pe de o parte, tot mai atenţi la imagine, liberalii anunţă public tot mai des că nu au ce negocia cu partidul lui Geoană, tocmai pentru a îndepărta speculaţiile veninoase venite dinspre dealul Cotrocenilor şi aleea Modrogan. Asta, în timp ce liderul Boc şi preşedintele Băsescu nu scapă nici o ocazie. Primul pentru a reaminti celebrul punct din statutul PD care nu permite colaborarea cu PSD, iar cel de-al doilea, pentru a crea noi motive de frecuşuri şi antipatii în interiorul PSD, anunţând că Geoană nici nu poate visa la desemnarea ca premier cât va fi el preşedinte.
Aceasta, în timp ce liderii grupului de la Cluj primesc aprecieri prezidenţiale în mod constant. Pe altă turnantă social-democrată fostul lider atotputernic Năstase este alergat din când în când pe coridoarele DNA, în timp ce veşnicul simbol socialist, Iliescu, este din ce în ce mai aproape de a fi agăţat în dosarul Revoluţiei şi al mineriadelor. PeSeDeii lui Geoană nu sunt în acest moment nici măcar solidari, încercând fiecare să-şi apere pielea sau să câştige avantaje, nicidecum să gândească binele partidului care pentru cei mai mulţi a reprezentat o trambulină pe scara economico-socială.
PSD nu are în acest moment nici o strategie, iar liderul în care mulţi îşi puneau speranţele de înnoire, Geoană, îşi dovedeşte zilnic incapacitatea de a conduce un partid de talia şi pretenţiile PSD. Actualul preşedinte al partidului şi-a atins propria măsura a incompetenţei reuşind prin ultima acţiune să ducă cel mai mare partid de opoziţie în situaţia jenantă de a fi persiflat, batjocorit şi luat în derâdere de toţi actorii politici ai momentului.
Poate în locul celebrelor tablouri cu Iliescu înlocuite în anii 2001-2004 cu cele cu Năstase, social-democraţii ar trebui să scrijelească acum pe pereţii sediilor din Kisselef şi Băneasa cu un cui ruginit “loc de dat cu capul”! Poate în acest fel le-ar veni mintea la cap şi ar realiza mai rapid ridicolul situaţiei în care se găsesc.
Au anunţat la Bran, după două luni de vacanţă în care au gândit şi compus strategii spectaculoase prin penibilitate, o moţiune ucigătoare de cenzură care nu numai că nu se bucură de susţinerea altor partide, eventual în afara PD şi PLD cărora le convine de minune, dar este tot mai contestată în interiorul propriului partid.
Moţiunea lui Geoană, gândită probabil la o partidă de şeptic cu Dragnea, Mazăre şi Vanghelie, riscă să arunce PSD în mijlocul unor alegeri anticipate care să-i reducă mult la tăcere pe cei care încă deţin acum aproape o treime din totalul parlamentarilor.
Dacă vor continua cu scuzele de-a dreptul hilare în care au ajuns să se folosească până şi de cele Sfinte, invocând alegerea Patriarhului pentru întârzierea depunerii moţiunii, social-democraţii vor cădea într-un penibil atât de profund încât până şi apariţia lor în faţa unei mulţimi va echivala cu prestaţia unor saltimbanci ce dansează la comandă sub o ploaie de firfirei aruncaţi din pungile liberale!
