Victimele mitocăniei prezidenţiale, jurnalişti simpli pentru care “timpul liber”, atât de invocat de preşedinte în ultimele sale ieşiri în decor, nu există dacă în zonă se află “păcăliciul de la Cotroceni”.
Jurnalişti chemaţi de către cei din anturajul prezidenţial prin metoda SMS-urilor sau a e-mail-urilor să-l asiste “întâmplător” pe marele ales la shopping sau la plimbări.
După ce s-a folosit şi sâmbătă de presă pentru a-şi arăta faţa de “om între oameni”, de simplu cetăţean al acestei ţări, ieşit cu consoarta pe faleza celei mai îndrăgite staţiuni estivale autohtone, preşedintele a încercat să se descotorosească de ea, de presă, l-a fel ca de toţi colaboratorii săi de care nu a mai avut în timp nevoie.
în realitate, individul de la Cotroceni nu are tipologia umană a unui om foarte complicat. Acţionează după nişte matrici comportamentale extrem de simple, dar poate tocmai de aceea atât de dificil de perceput şi analizat de către o mulţime de oameni extrem de rafinaţi şi inteligenţi.
Băsescu continuă să fascineze o serie de personalităţi incontestabile alături de o mulţime de intelectuali autentici, pe care îi consider cu toată sinceritatea de o inteligenţă şi o cultură cu mult, mult peste medie. Inteligenţe vii şi spirite complexe pe care admiraţia către un individ de un grobianism, ipocrizie, nesimţire şi mitocănie autentică este aproape imposibil de înţeles în sens logic şi raţional.
M-am întrebat din ce în ce mai des în ultimul timp cum pot oameni ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, H-R Patapievici, Traian Ungureanu, Mircea Mihăeş, Ioan T. Morar sau mai tinerii Dan Tăpălagă şi Adrian Demian-Groza să admire un astfel de rebut intelectual. Un astfel de personaj sinistru al României post-comuniste.
Un astfel de mitocan profund, alături de care orice spirit alimentat cultural din belşug păleşte în cel mai scurt timp. Fascinaţia pe care o exercită acest individ asupra maselor largi de români nu este neapărat de neînţeles. Atracţia însă pe care o are asupra minţilor luminate, cu toate eforturile, nu pot efectiv să o înţeleg. Logica mea păleşte, din păcate, total în faţa acestei evidente şarlatanii intelectuale de care beneficiază fostul “vaporean”. Admiraţia de care se bucură poate fi asemuită cu acea admiraţie de pubertate pe care o exercită orice copil sau tânăr faţă de golanul clasei, faţă de bătăuşul şcolii sau al liceului, faţă de cel care, deşi scuipă, înjură sau agresează fără motiv, se bucură totuşi de aprecierea celor care niciodată nu pot fi ca el.
Toţi îi caută amiciţia pentru că un astfel de personaj fascinează prin proastă creştere, mitocănie şi agresivitate! El reprezintă tot ceea ce ei ştiu că nu vor putea fi niciodată. Asemănarea este izbitoare, de altfel, cu acelaşi “bătăuş” – golan al clasei, atât timp cât individul nu-şi caută adversarii între cei care nu s-ar lăsa timoraţi de aura sa de preşedinte în exerciţiu.
Evită şmechereşte posibilele ciocniri verbale, atunci când în faţa sa se află formatori de opinie cu personalitate, războindu-se însă cu bieţi redactori, pe care, dacă nu reuşeşte să-i domine, îi ameninţă cu maxim tupeu.
încă nu l-am văzut intrând în coliziune ca un “cocoş zevzec” nici cu CTP, nici cu Cristoiu, nici cu Hurezeanu, nici cu regretatul Paler - Dumnezeu să-l odihnească! - nici cu Roşca-Stănescu - pe care a preferat să-l atace din umbră - refuzând din start orice înfruntare pe vreun platou TV cu fostul său prieten până mai ieri, şi nici măcar cu Turcescu - Gâdea sau Badea, decât la telefon eventual.
A lovit în cei slabi, care de cele mai multe ori au fost femei, ferindu-se ca un şobolan de toţi cei care ar fi putut să-l prindă de coadă pentru a da cu el de pământ de câteva ori, da de îi vine mintea la cap şi înţelege că fără presă este pierdut!
Nu mai are nici cea mai mică şansă de a-l vedea poporul cum joacă geamparale pe la Cireşica sau cum hăhăie pe la Golden Blitz, ca un cetăţean obişnuit!
Unul care coboară în maieu în faţa blocului la un şeptic, rumy sau tenis cu piciorul, după ce în prealabil, abia întors de la muncă, nu a uitat să-şi înjure cu “maximă delicateţe” consoarta!
