DISTRIBUIE
Nu ştim dacă bikinii văzuţi de cineva cândva au vreo legătură cu silueta viitoarei formaţiuni, cert e că Albă ca Zăpada este imaginată de unii pe silueta a minimum patru purtătoare de bikini portocalii.
Deşi nu mai credem de mult în Moş Crăciun, există personaje ale scenei publice care încearcă să ne convingă că Albă ca Zăpada nu e doar un personaj al fraţilor Grimm.
Cu siguranţă, Albă ca Zăpada nu e nici Elena Udrea, deşi, cel puţin pentru un individ, ea e mai mult decât toate personajele de basm. Probabil, domnul Lăzăroiu a avut o copilărie nefericită şi, apropiindu-se de 40 de ani, încearcă să retrăiască perioada basmelor aferente copiilor între 3 şi 8 ani. Mai grav este că domnia sa încearcă să ofere şi românilor în continuare basme, sperând că, astfel, arendaşul în slujba căruia se află îşi continuă nestingherit guvernarea în dispreţul realităţii.
În PDL urmează marea scindare. Deşi, pentru moment, Vasile Blaga şi Emil Boc au câştigat bătălia în faţa lupilor tineri asmuţiţi de şeful haitei de la Cotroceni, viitorul imediat sună foarte prost în interiorul PDL. În trei interviuri date săptămâna trecută, Sebastian Lăzăroiu, consilierul de taină al preşedintelui Băsescu, a anunţat că un partid cu feţe noi ar putea lua până la 40% din voturile electoratului românesc. De asemenea, acelaşi personaj încearcă să inducă în opinia publică ideea că actualele partide sunt moarte şi e cazul ca în România să apară un partid nou. Un partid al speranţei. În următoarele luni, cei care nu au putut să-i ia gâtul premierului Emil Boc miercuri şi joi, în săptămâna care s-a încheiat, se vor pregăti să-l lase pe acesta în ofsaid, părăsind rând pe rând corabia. Cristian Preda, Sever Voinescu, Raluca Turcan, Gheorghe Flutur - care tocmai din acest motiv nu a acceptat niciun post de ministru şi nici nu a încercat să-şi impună vreun om, Vasile Gherasim, Monica Macovei,Sulfina Barbu, Cătălin Croitoru, foarte probabil Roberta Anastase, William Brânză, Gheorghe Ştefan “Pinalti” şi, bineînţeles, muza blondă, Elena, se pregătesc să meargă în grup compact spre UNPR-ul lui Oprea, Diaconescu şi Marian Sârbu. Elena s-ar părea că ar lua chiar preşedinţia viitoarei formaţiuni.
Cu Videanu şi Berceanu la butoane în partid, oricât de mulţi bani ar încerca să direcţioneze coana Nuţi spre anumite personaje din filialele locale ale PDL, şansele să mai câştige influenţă în partid sunt aproape nule. Traian Băsescu a înţeles că PDL a murit. Că viitorul acestei formaţiuni politice nu poate fi în perspectiva alegerilor din 2012 decât locul 3. Un nou partid, prezidenţial, un partid al celor care au luptat din interior împotriva unui PDL ce “a deraiat” pare a fi opţiunea prezidenţială pentru următorii doi ani. Din toată această construcţie cel mai prost pare a ieşi Emil Boc. Acesta, după ce s-a sacrificat transformându-se întrun căţeluş de pluş al Cotroceniului, se va vedea îndepărtat asemeni unei jucării uzate. Din păcate pentru fostul primar al aproape tuturor clujenilor, cariera sa politică începută în 2000 se poate sfârşi mai prost decât credeau până şi cei mai înfiorători duşmani ai acestuia. Îmi amintesc cum în urmă cu doar un an atrăgeam atenţia mirat asupra grijii exagerate pe care liderii politici locali, precum şi mai-marii administraţiei o acordau “maimuţei cu poşetă”. Nu era vizită de lucru în teritoriu, nu era escapadă politică în Ardeal fără ca şi Coana să nu fie prezentă. Poate unii dintre ei şi-au amintit de lucrurile acestea pe parcursul săptămânii care s-a încheiat.
Cel mai ciudat mi s-a părut că unii dintre reprezentanţii puterii încercau la acuzaţiile mele nu să întoarcă capul sau să schimbe subiectul vizibil jenaţi ori doar politicoşi, ci încercau să-mi explice că, în realitate, “personaja” cu pricina este o mare şi consistentă surpriză a noii guvernări. Pentru a păstra registrul în zona bikinilor puterii, trebuie să amintesc de o altă revoluţionară pornită de această dată de pe strapontină. Roberta, ajunsă absolut întâmplător preşedintă a Camerei Deputaţilor, din simplul motiv că Clujul nu putea da şi premier, şi preşedinte de Cameră, a trecut şi ea, din câte informaţii deţinem, în tabăra noilor “revoluţionari de alcov”.
Prin martie anul acesta, un lider important al lumii parlamentare autohtone, cu o experienţă şi abilitate recunoscute, m-a rugat plin de respect autentic să-l felicit pe un lider politic local pentru modul în care reuşeşte să o apere şi să o conserve pe preşedinta Camerei Deputaţilor care, dacă nu ar fi flancată de clujean şi de bistriţean, dar, mai ales, de clujean, ar fi “trântită” săptămânal cu picioarele în sus. La figurat bineînţeles, deşi în cariera sa politică stimabila se zice că era mai obişnuită cu sensul propriu al acestei metafore. Mă rog, până la urmă, fiecare îşi construieşte cariera după cum doreşte. Cert e că cineva mai crede că românii mai pot fi prostiţi cel puţin o dată. Personal, trebuie să admit că într-un război al aventurierilor contra shogunilor în tabăra puterii nu aş ezita nici o clipă să aleg, deşi, teoretic, nu ar trebui să aleg ca jurnalist niciuna, tabăra unde se află Blaga şi Boc. Până la urmă era absolut previzibil că luna de miere a PDL se va sfârşi. Nimeni nu ştia însă cât de repede “Michiduţă de la Cotroceni” va face ce ştie el mai bine. Momentul a sosit în această toamnă.
P.S. 1 Din fericire pentru cei din PDL, dar din păcate pentru români, nici în sânul opoziţiei cotate azi absolut spectaculos în sondaje situaţia nu este cu nimic mai bună. Şi acolo, luptele de putere şi orgoliile parazitează evoluţiile normale.
P.S. 2 Nu am uitat de promisiunea făcută cu “jurnalul de călătorie” în Noua Zeelandă. Voi reveni cu el (până atunci urmăriţi şi www.raresbogdan.ro) şi sper sincer să nu îmi pierd încă un prieten scriindu-l. Unul dintre ei nu îmi mai răspunde la telefon de la întoarcerea de peste mări şi ţări, deşi ne leagă aceeaşi dragoste nebună de Ardeal şi de România.
Cu siguranţă, Albă ca Zăpada nu e nici Elena Udrea, deşi, cel puţin pentru un individ, ea e mai mult decât toate personajele de basm. Probabil, domnul Lăzăroiu a avut o copilărie nefericită şi, apropiindu-se de 40 de ani, încearcă să retrăiască perioada basmelor aferente copiilor între 3 şi 8 ani. Mai grav este că domnia sa încearcă să ofere şi românilor în continuare basme, sperând că, astfel, arendaşul în slujba căruia se află îşi continuă nestingherit guvernarea în dispreţul realităţii.
În PDL urmează marea scindare. Deşi, pentru moment, Vasile Blaga şi Emil Boc au câştigat bătălia în faţa lupilor tineri asmuţiţi de şeful haitei de la Cotroceni, viitorul imediat sună foarte prost în interiorul PDL. În trei interviuri date săptămâna trecută, Sebastian Lăzăroiu, consilierul de taină al preşedintelui Băsescu, a anunţat că un partid cu feţe noi ar putea lua până la 40% din voturile electoratului românesc. De asemenea, acelaşi personaj încearcă să inducă în opinia publică ideea că actualele partide sunt moarte şi e cazul ca în România să apară un partid nou. Un partid al speranţei. În următoarele luni, cei care nu au putut să-i ia gâtul premierului Emil Boc miercuri şi joi, în săptămâna care s-a încheiat, se vor pregăti să-l lase pe acesta în ofsaid, părăsind rând pe rând corabia. Cristian Preda, Sever Voinescu, Raluca Turcan, Gheorghe Flutur - care tocmai din acest motiv nu a acceptat niciun post de ministru şi nici nu a încercat să-şi impună vreun om, Vasile Gherasim, Monica Macovei,Sulfina Barbu, Cătălin Croitoru, foarte probabil Roberta Anastase, William Brânză, Gheorghe Ştefan “Pinalti” şi, bineînţeles, muza blondă, Elena, se pregătesc să meargă în grup compact spre UNPR-ul lui Oprea, Diaconescu şi Marian Sârbu. Elena s-ar părea că ar lua chiar preşedinţia viitoarei formaţiuni.
Cu Videanu şi Berceanu la butoane în partid, oricât de mulţi bani ar încerca să direcţioneze coana Nuţi spre anumite personaje din filialele locale ale PDL, şansele să mai câştige influenţă în partid sunt aproape nule. Traian Băsescu a înţeles că PDL a murit. Că viitorul acestei formaţiuni politice nu poate fi în perspectiva alegerilor din 2012 decât locul 3. Un nou partid, prezidenţial, un partid al celor care au luptat din interior împotriva unui PDL ce “a deraiat” pare a fi opţiunea prezidenţială pentru următorii doi ani. Din toată această construcţie cel mai prost pare a ieşi Emil Boc. Acesta, după ce s-a sacrificat transformându-se întrun căţeluş de pluş al Cotroceniului, se va vedea îndepărtat asemeni unei jucării uzate. Din păcate pentru fostul primar al aproape tuturor clujenilor, cariera sa politică începută în 2000 se poate sfârşi mai prost decât credeau până şi cei mai înfiorători duşmani ai acestuia. Îmi amintesc cum în urmă cu doar un an atrăgeam atenţia mirat asupra grijii exagerate pe care liderii politici locali, precum şi mai-marii administraţiei o acordau “maimuţei cu poşetă”. Nu era vizită de lucru în teritoriu, nu era escapadă politică în Ardeal fără ca şi Coana să nu fie prezentă. Poate unii dintre ei şi-au amintit de lucrurile acestea pe parcursul săptămânii care s-a încheiat.
Cel mai ciudat mi s-a părut că unii dintre reprezentanţii puterii încercau la acuzaţiile mele nu să întoarcă capul sau să schimbe subiectul vizibil jenaţi ori doar politicoşi, ci încercau să-mi explice că, în realitate, “personaja” cu pricina este o mare şi consistentă surpriză a noii guvernări. Pentru a păstra registrul în zona bikinilor puterii, trebuie să amintesc de o altă revoluţionară pornită de această dată de pe strapontină. Roberta, ajunsă absolut întâmplător preşedintă a Camerei Deputaţilor, din simplul motiv că Clujul nu putea da şi premier, şi preşedinte de Cameră, a trecut şi ea, din câte informaţii deţinem, în tabăra noilor “revoluţionari de alcov”.
Prin martie anul acesta, un lider important al lumii parlamentare autohtone, cu o experienţă şi abilitate recunoscute, m-a rugat plin de respect autentic să-l felicit pe un lider politic local pentru modul în care reuşeşte să o apere şi să o conserve pe preşedinta Camerei Deputaţilor care, dacă nu ar fi flancată de clujean şi de bistriţean, dar, mai ales, de clujean, ar fi “trântită” săptămânal cu picioarele în sus. La figurat bineînţeles, deşi în cariera sa politică stimabila se zice că era mai obişnuită cu sensul propriu al acestei metafore. Mă rog, până la urmă, fiecare îşi construieşte cariera după cum doreşte. Cert e că cineva mai crede că românii mai pot fi prostiţi cel puţin o dată. Personal, trebuie să admit că într-un război al aventurierilor contra shogunilor în tabăra puterii nu aş ezita nici o clipă să aleg, deşi, teoretic, nu ar trebui să aleg ca jurnalist niciuna, tabăra unde se află Blaga şi Boc. Până la urmă era absolut previzibil că luna de miere a PDL se va sfârşi. Nimeni nu ştia însă cât de repede “Michiduţă de la Cotroceni” va face ce ştie el mai bine. Momentul a sosit în această toamnă.
P.S. 1 Din fericire pentru cei din PDL, dar din păcate pentru români, nici în sânul opoziţiei cotate azi absolut spectaculos în sondaje situaţia nu este cu nimic mai bună. Şi acolo, luptele de putere şi orgoliile parazitează evoluţiile normale.
P.S. 2 Nu am uitat de promisiunea făcută cu “jurnalul de călătorie” în Noua Zeelandă. Voi reveni cu el (până atunci urmăriţi şi www.raresbogdan.ro) şi sper sincer să nu îmi pierd încă un prieten scriindu-l. Unul dintre ei nu îmi mai răspunde la telefon de la întoarcerea de peste mări şi ţări, deşi ne leagă aceeaşi dragoste nebună de Ardeal şi de România.
DISTRIBUIE
Comenteaza
