În cele ce urmează mă voi referi la criteriile de convergenţă nominală, stabilitate prin Tratatul de la Maastricht (1992) (articolul 109 - J). În primul rând, se menţionează criteriul de inflaţie (atingerea unui nivel ridicat de stabilitate a preţurilor), ceea ce poate fi exprimat printr-o inflaţie apropiată de cea consemnată de cele mai performante trei ţări în materie de inflaţie (inflaţia nu poate să depăşească cu mai mult de 1,5% media inflaţiei înregistrate în cele trei ţări din zona euro cu cel mai redus nivel de inflaţie). Deocamdată, din acest punct de vedere, distanţa faţă de moneda unică europeană este considerabilă. În luna martie inflaţia pe plan intern s-a situat la aproximativ 8%, în timp ce la nivelul celor mai performante state în materie de inflaţie (în martie acestea au fost Irlanda, Olanda şi Franţa) s-a situat la 1,8%, iar în zona euro inflaţia a înregistrat 2,7%. De altfel, România este ţara membră a Uniunii Europene cu cea mai mare inflaţie (prin prisma deciziei de majorare a taxei pe valoarea adăugată de la 1 iulie 2010).
Două criterii de convergenţă nominală se referă la sustenabilitatea finanţelor publice, în sensul respectării normelor impuse de articolul 104 c al Tratatului: un nivel de 3% din produsul intern brut (PIB) pentru deficit bugetar şi un nivel de 60% pentru nivelul datoriei publice în PIB. România a înregistrat în 2010 un deficit bugetar de 6,4% din PIB, conform datelor Eurostat, mult peste pragul de 3% din PIB stabilit de Tratat. Conform acordului încheiat cu instituţiile financiare internaţionale, România trebuie să înregistreze un deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2011, de asemenea, peste pragul de 3% din PIB. Cu alte cuvinte, în acest moment nu se respectă criteriul referitor la deficitul bugetar. Pe de altă parte, România a înregistrat în 2010 un nivel al datoriei publice de 30,8% din PIB, conform aceloraşi date Eurostat. Astfel, putem spune că în prezent economia internă respectă criteriul cu privire la datoria publică. Atenţie însă la dinamica datoriei publice pe plan intern în ultimii ani! Ponderea datoriei publice în PIB a crescut de la 12,6% în 2007 la 30,8% în 2010.
Un alt criteriu de convergenţă nominală se referă la stabilitatea cursului de schimb în cadrul Mecanismului Ratelor de Schimb (ERM II) timp de doi ani, fără devalorizări ale monedei în raport cu moneda unică europeană (evoluţie în cadrul intervalului +- 15% raportat la paritatea centrală). Deocamdată, nu putem cuantifica respectarea acestui criteriu pentru că momentan România nu a aderat la acest mecanism, însă putem observa faptul că în ultimii ani au existat fluctuaţii importante ale cursului euro/leu, desigur, determinate în principal de resimţirea celei mai severe crize economico-financiare mondiale din ultimele decenii şi a consecinţelor acesteia.
Un ultim criteriu de convergenţă nominală se referă la durabilitatea convergenţei şi a participării la ERM II, reflectată prin nivelul ratei de dobândă pe termen lung - aceasta nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% rata de dobândă a celor mai performante state în materie de inflaţie. În acest moment, dată fiind situaţia critică a Irlandei (unul din statele zonei euro cu cel mai redus nivel de inflaţie în martie), România ar îndeplini la limită criteriul ratelor de dobândă pe termen lung. Criza economico-financiară cu care se confruntă Irlanda a determinat majorarea semnificativă a dobânzilor la titlurile de stat în ultimele luni (rata de dobândă la titlurile de stat pe 10 ani se situează la 10,57%). Pe de altă parte, celelalte state cu inflaţie redusă (Olanda şi Franţa) consemnează un nivel al dobânzii la titlurile de stat pe 10 ani de 3,51%, respectiv 3,56%. Trebuie menţionat faptul că în acest moment pentru titlurile de stat emise de România în euro care expiră în 2018 (peste şapte ani) dobânda este de 5,65%. În acest moment, din punct de vedere al convergenţei nominale, România respectă doar criteriul cu privire la datoria publică şi la limită, criteriul cu privire la dobânda pe termen lung.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
