MARGA: Nevoia schimbării direcţiei

Pentru a ne da seama despre ce este vorba, este suficient să amintim că astăzi se îmbrăţişează, adesea, fără precauţii "an industrialist view" asupra universităţii, care are o opţiune netă: "For the twenty-first century, the agenda must not be about structures and processes as ends in themselves. The future agenda must be about people: the students customers, their needs and what, as graduates, they can contribute including in their employers" - ne spune un cercetător britanic, consacrând viziunea îngustă. Acuzarea situaţiei actuale a universităţilor este foarte precisă: unul dintre principalii sociologi din zilele noastre, Richard Münich, în amplul volum Globale Eliten, lokale Authoritäten (2009), luând în seamă trecerea din ultimele decenii la governance (guvernanţă), scrie:

"The New Public Management ist das zentrale Instrument der neoliberalen Regierungskunst, die auf Verhaltensstenesung durch Märkte, Quasimärkte, Wettbewerb und Anreize setzt. Dieses Steuerungsmodell muss komplexe Leistungen auf eine überschaubare Zahl von Parameter reduzieren, an denen sich Steuerungsinstanzen (Prinzipale), Gesteuerte (Agenten), Akkreditierungsagenturen und Kunden orientieren können".

Implicaţiile sunt profunde: expertul ce reuneşte cunoaştere şi conştiinţă este înlocuit de funcţionarul ce stă cu ochii pe citirea parametrilor cantitativi; autonomia decizională a profesorului este înlocuită cu integrarea în programe; deprofesionalizarea personalului didactic este legitimată prin îndeplinirea de parametrii măsurabili; birocraţia auditului preia ascendentul asupra profesioniştilor care au mai rămas, iar activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică se deformează sub presiunea indicatorilor pur cantitativi ce trebuiesc atinşi; agenţiile de evaluare şi acreditare devin instanţe de consacrare profesională, iar idealul profesional devine satisfacerea standardelor acestora sau obţinerea granturilor; o birocraţie a controlului calităţii păzeşte aplicarea standardelor fără să-şi ia răspunderea a ceea ce rezultă de aici; profesorii universitari îşi pierd autoritatea de odinioară şi devin un fel de funcţionari ce poartă titluri pretenţioase; relaţia educativă profesor-student este înlocuită cu raportul ofertant-client; viitorul se închide în acest orizont de performanţă, pe care mulţi oameni îl consideră drept singurul posibil, dovadă fiind faptul că aproape nici un partid politic nu pune sub semnul întrebării
"the new public management".

Eu consider că, oricum s-ar folosi argumentele, această diagnoză rămâne adecvată. Aşa stau lucrurile astăzi. Este realist să recunoaştem că "die neue Form von Governance ist mit dem neuen Bildungsmodell wahlverwandt, d.h. die Strukturen ergänzen sich gegenseitig. Das neue Bildungsmodell sellt Bildung auf Wissens-und Kompetenzerwerb um und zerlegt den Prozess in einzeln abgeprüfte Kurse, die nahezu beliebig kombiniert werden können. Die Vielzahl der damit verbundenen Einzelprüfungen eignen sich als Leistungsindikatoren für das «Qualitätsmanagement». An die gemessenen Erfolge wird dann an den Universitäten die so genannte «Leistungsorientierte Mittelverteilung» (LOM) geknüpft. Dieses System belohnt die Zerlegung eines Studiengangs in eine möglichst große Zahl kleinster Kurseinheiten mit entsprechenden Teilprüfungsleistungen". Cu această diagnoză negativă nu se spune însă totul despre situaţia actuală. Sunt de părere că ne aflăm, cel puţin în Europa, la capătul unui ciclu, care este semnalizat de o schimbare majoră: tematizarea excelenţei în învăţământ, în universităţi în particular, ce antrenează reorganizarea de governance. Abia o astfel de tematizare poate schimba direcţia actuală a universităţilor şi le poate pune pe o direcţie fecundă. Drept precondiţie însă, ceea ce la noi trece drept panaceu, anume guvernanţa, trebuie ea însăşi schimbată, pentru a i se corecta cele trei neajunsuri: anonimizarea răspunderii, colectivizarea vieţii profesionale, ruperea de valori civice şi morale.