Unii se împăunează cu rolul lor de cruciaţi, revărsându-şi frustrările în revoluţii virtuale
la adăpostul anonimatului. Există însă şi oameni talentaţi, autentici, cu gândire proaspătă, plini de foc şi zvâc, care vorbesc răspicat şi articulat în spaţiul public. Care chiar cred că pot schimba lucrurile. Ca o mare şansă pentru mine, unii dintre aceşti oameni îmi sunt prieteni. Între ei se numără Alex Moldovan, un scriitor care m-a cucerit prin stilul savuros, nonconformist şi dinamic al textelor sale, prin forţa convingerilor, prin incandescenţa implicării în argumentarea şi susţinerea lor. Întâlnindu-ne la o cafea zilele trecute, discutam, printre alte subiecte, despre viaţa culturală a Clujului. Nevoia pregnantă a reinventării societăţii civile, intrată în letargie, dacă nu chiar în colaps, de un deceniu încoace, a existenţei unor adevăraţi lideri de opinie şi persuasiunea discursului lui Alex m-au determinat să îl rog să împartă astăzi cu mine spaţiul editorial spre a vă aduce în atmosfera discuţiei noastre. Invitaţia fiind acceptată, îi cedez lui Alex Moldovan restul spaţiului:
"Se întâmplă adesea ca ştiri mărunte sau frânturi răzleţe de informaţii, la prima vedere lipsite de importanţă, să declanşeze în noi reacţii aparent inadecvate sau disproporţionate în raport cu ceea ce le dă naştere. Motivul trebuie să fie, de bună seamă, anumite chestiuni mai grave, dar latente sau mai adânc îngropate în noi, care au nevoie doar de un mic impuls pentru a ieşi viguros la suprafaţă. O asemenea ştire pe care am citit-o chiar în paginile acestui ziar cu puţin timp în urmă relata despre pericolul ca unul dintre cele mai importante evenimente culturale anuale, Caravana Gaudeamus, ajuns la cea de-a zecea ediţie, să nu se mai desfăşoare în Piaţa Unirii din Cluj, amplasamentul deja consacrat al manifestării. Motivul absolut siderant invocat de primărie? Sistemul de ancorare a cortului ar provoca, chipurile, daune iremediabile pavajului din granit al acestei pieţe, iar organizatorii erau somaţi să găsească degrabă o soluţie, altminteri totul se contramanda! E greu de contabilizat ridicolul căruia i s-a expus implicit întreaga echipă tehnică a primăriei unui oraş care, pe lângă faptul că se laudă cu titlul de capitală a Ardealului, face demersuri, nu trebuie să uităm, pentru a fi nominalizată drept Capitală Culturală Europeană în 2020.
Adică omenirea a înălţat piramidele, a trimis un om pe Lună şi a divizat atomul, iar noi nu putem găsi un sistem de prindere care să nu distrugă pavajul pieţei principale a frumosului nostru oraş? Iar exemple ca acesta pot fi găsite cu duiumul. O să mai amintesc doar că oricine doreşte să viziteze Clujul cu autocarul e trimis în zone limitrofe mai degrabă neprimitoare ale oraşului - Observator sau Gară - unde e debarcat şi lăsat să se descurce cum ştie pentru a ajunge unde are treabă. Asta impulsionează discret, desigur, industria taximetrelor, dar ideea e să le asiguri un acces uşor celor care vin aici, nu să-i alungi în afara zidurilor cetăţii.
În 2007, Sibiul a găzduit nu mai puţin de 2.062 de evenimente legate, într-un fel sau altul, de calitatea sa de Capitală Culturală din acel an. Suntem pregătiţi, ca oraş, pentru asta? Cine va gestiona situaţiile autentice de criză pe care le implică în mod firesc o desfăşurare de forţe de asemenea proporţii? Se pregăteşte oare, pe ascuns, o armată de funcţionari competenţi şi eficienţi cu drag de oraş şi având cultul lucrului bine făcut care să se ocupe cum se cuvine de această mare provocare? Discrepanţa uluitoare dintre pretenţii şi putinţă în cazul altfel banal invocat mai sus poate servi drept pretext pentru o discuţie mai largă, în cadrul căreia să se renunţe la scorţoşenia etalată în comunicate de presă sau expusă evaziv şi conjunctural în mesaje
cu discret substrat electoral.
Aspectele ce trebuie discutate sunt numeroase. Sunt convins că există sponsori ce pot fi cointeresaţi în proiecte de acest fel şi înţeleg că s-a format deja un comitet de iniţiativă care va pregăti candidatura Clujului. Însă cu bani poţi construi palate cu turnuleţe sau centre de cultură. În Cluj, din fericire, e valabil cazul din urmă. Problema nu sunt atât fondurile necesare, cât oamenii cu idei şi mai ales cu viziune, oameni la curent cu ce se întâmplă acum în lume în domeniul deconcertant de complex al planificării de evenimente. În condiţiile ipoteticei câştigări a titlului, dar în lipsa unor discuţii serioase şi sincere la care să participe specialişti, în cea mai tare accepţiune a termenului, şi nu trepăduşi care găsesc de nerezolvat provocarea logistică a fixării unui cort, există un risc pe care trebuie să fim gata a ni-l asuma. Şi anume, ca aventura Clujului legată de acest proiect plin de potenţial să pară, retrospectiv, nu un episod benefic pentru comunitate, aducător de capital bănesc şi simbolic, ci - ca să ne plasăm tot sub semnul spaţiului mittel-european de la care ne revendicăm cu atâta mândrie - o istorie ieşită de sub pana ascuţită a unui Jaroslav Hasek".
Ioana Romana LAURENŢIU
Ioana Romana Laurenţiu este partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu şi Asociaţii
