Practic, în acest moment se pune problema sustenabilităţii Uniunii Monetare. Se pot menţiona o serie de consecinţe ale acestei crize, de natură economică, socială, dar şi politică (instituţională). Consecinţele crizei se vor resimţi pe parcursul mai multor ani, dat fiind că la baza acestei situaţii se află dezechilibre acumulate pe parcursul mai multor generaţii. În plan economic, intensificarea acestei crize şi propagarea ei în regiune au determinat deteriorarea climatului din pieţele financiare, cu impact imediat pentru sentimentul din economia reală (sentimentul economic în Germania a înregistrat în august 2010 nivelul minim din decembrie 2008).
Astfel, am asistat la evoluţii nefavorabile ale indicatorilor macroeconomici din regiune (în trimestrul II economia zonei euro a crescut cu doar 0,2% faţă de trimestrul I, în decelerare (după ritmul de 0,8% din perioada ianuarie-martie)). Industria prelucrătoare (motorul procesului de relansare în urma primului val de criză) a reintrat în contracţie în august. Indicatorii de sentiment (perspective pentru următoarele 6 luni) exprimă premise nefavorabile pentru economia Uniunii Monetare în a doua jumătate a anului curent, fiind ridicată probabilitatea reintrării în contracţie.
Dezechilibrele bugetare din regiune - acumulate pe parcursul ultimelor decenii şi exacerbate în urma măsurilor expansioniste implementate în perioada primului val al crizei economico-financiare mondiale - au avut impact nefavorabil pentru potenţialul de evoluţie a economiei regiunii. Prin potenţial economic se înţelege ritmul sustenabil de evoluţie a economiei pe termen mediu şi lung. Potenţialul unei economii depinde de factori structurali, precum înzestrarea cu factorii de producţie (capital, forţă de muncă), dar şi factorul total de productivitate. Cu alte cuvinte, evoluţia produsului intern brut (PIB) potenţial este dependentă de investiţiile de capital, condiţiile din piaţa forţei de muncă, inovaţia tehnologică, productivitatea muncii.
Am estimat componenta structurală a PIB-ului zonei euro aplicând o metodă utilizată frecvent, filtrul Hodrick-Prescott. Am utilizat baza de date a Fondului Monetar Internaţional (datele privind evoluţia PIB-ului real din zona euro în perioada 1992-2011, pentru 2011 am considerat previziunile instituţiei financiare internaţionale). PIB-ul potenţial din zona euro a iniţiat o tendinţă descendentă încă de la începutul anilor 2000 (când se situa în jurul pragului de 2%), expresie a eşecului Agendei Lisabona. Lipsa implementării reformelor structurale într-o economie care se confrunta cu intensificarea concurenţei (atât a ţărilor dezvoltate din alte regiuni, cât mai ales a economiilor emergente şi în dezvoltare) şi cu fenomene precum îmbătrânirea populaţiei a avut impact nefavorabil asupra potenţialului economic. Economia regiunii a crescut în perioada 2000-2010 la un ritm mediu anual de 1,4%, inferior celui consemnat de economia americană (1,9%).
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
