Prestigiul unei instituţii - fie catedră, facultate sau universitate - este ceva important şi delicat, încât nimeni nu ar trebui să se joace cu acesta. Or, metodologia pusă în lucru de Ministerul Educaţiei este vagă, intenţionat vagă, începând cu diviziunea adesea arbitrară pe domenii, continuând cu imprecizia criteriilor şi încheind cu şansa de umflare a cifrelor raportate de către facultăţile din ţară. Metodologia a lăsat loc vizibil intervenţiilor blamabile. De aceea, clasamentul este plin de aberaţii.
În numele răspunderii cetăţeneşti, trebuie spus, din nou, că aceste clasamente făcute recent în România se bazează pe aducerea, ca decor, de evaluatori externi, plătiţi scump din bani europeni (cum mărturiseşte un expert german), pentru ca să se finanţeze eşecuri previzibile. În ultimele luni s-au putut observa mişunând în ţară aşa-numiţi "experţi" - unii minunându-se de faptul că sărmana Românie are bani pentru aşa ceva - persoane care veneau între două avioane sau trenuri şi-şi dădeau cu părerea asupra programelor evaluate. Evident, ierarhizarea (clasificarea) nu ar trebui făcută după ochi şi după afinităţi politice. Pe de altă parte, este din nou trist să observăm că în România, atât de sărăcită în ultimii ani, se cheltuie milioane de euro, din bani europeni, pentru a executa programe mediocre. Se observă, de asemenea, că efectiva încasare a banilor a fost mai importantă decât seriozitatea profesională.
O zicală spune că degeaba eşti primul în satul tău dacă nu contezi dincolo de el. Pe de altă parte, nivelul internaţional este în multe cazuri la distanţă mare de nivelul naţional. În ceea ce priveşte Universitatea Babeş-Bolyai, problema crucială acum este poziţionarea în ierarhizările internaţionale şi pătrunderea între primele 500 de universităţi. De aceea realismul, autoexigenţa şi onestitatea ar fi bine să caracterizeze aceste evaluări, şi nu efortul unor persoane fără performanţe de a se căţăra pe meritele altora. Autosuficienţa nu este niciodată înţeleaptă.
Suntem încântaţi să constatăm că iniţiativele Rectoratului Universităţii Babeş-Bolyai de a înfiinţa unităţi de cercetare avansată - s-au creat de către Rectorat Centrul de biotehnologie de la Chimie (1996), Institutele de istorie (2000), Institutul de cercetări în nanoştiinţe (2002), Centrul de biologie moleculară (2002), Centrul de gemologie (2002), Centrul de demografie (2007), Institutul Limbii române (2008) Centrul de bioetică (2007), Centrul de pragmatică (2007) Institutul de tehnologie (2008), Programul Biologia 2020 (2011) şi multe altele - s-au dovedit utile. Aceste institute şi programe ar trebui acum profund renovate şi puse pe direcţia competitivităţii internaţionale pentru a sprijini intrarea Universităţii Babeş-Bolyai în primele 500. Faptul că un domeniu stă bine în clasamente din ţară, inevitabil locale şi, cum se vede, carente, nu dă nici unei persoane dreptul să şi-l adjudece în vreun fel şi să fie satisfăcută.
