Prin urmare, am apelat din nou la prietenul meu de încredere, scriitorul Alex Moldovan, care ştiam că nu mă va dezamăgi nici pe mine şi, sunt convinsă, nici pe dumneavoastră. Vă invit să îl citiţi în continuare, cu aceeaşi plăcere cu care am făcut-o eu, chiar dacă, pe alocuri, contrazice părerile mele exprimate într-un editorial anterior:
"Curios din fire, dar comod peste măsură, am decis ca anul acesta să urmăresc îndeaproape fenomenul Zilei Naţionale a României de acasă, în faţa televizorului şi pe internet. Previzibil, de emisiunile TV m-am plictisit repede. S-au rostit cuvinte, în genere, prea mari şi grele pentru a putea fi suportate deodată de o singură persoană. Dacă asta era de aşteptat din partea celor cu ştate vechi de plată în folosirea limbii de lemn, am fost neplăcut surprins de jurnaliştii mai tineri, care par la fel de închistaţi, dacă nu chiar mai rău, decât cei ce au învăţat meserie comentând manifestările de pe stadioanele înţesate de pionieri şi oameni ai muncii de pe 23 august. Cele mai multe posturi TV au transmis tradiţionala paradă militară care, de la an la an, şi în condiţiile statutului nostru mai degrabă modest ca forţă militară, îmi pare tot mai mult o infantilă încordare de muşchi destinată doar celor care, judecând după entuziasmul afişat pe chipuri, păreau cei mai interesaţi de desfăşurările de forţe: bătrânii şi copiii.
Mult mai interesante au fost lucrurile pe internet. Într-un fel sau altul, aproape toţi cunoscuţii de pe Facebook s-au lăsat contaminaţi de spiritul sărbătoresc, parcă în mai mare măsură ca în alţi ani. De la naţionalism la ironie şi dezamăgire, întreg spectrul de abordări a fost ocupat de remarcile celor care ţineau să iniţieze dialoguri sau pur şi simplu să-şi facă poziţia cunoscută. Avatarurile şi pozele de profil s-au colorat brusc tricolor şi, într-o deconcertantă şi amuzantă devălmăşie, am văzut trecându-mi prin faţa ochilor fragmente din Mihai Eminescu (cu Scrisoarea a III-a, desigur), mai multe imagini cu hărţi ale României Mari decât într-un sediu PRM, îndemnuri la reîntregirea neamului, scrise cu majuscule, şi multă, multă muzică. Dacă în prima parte a zilei melodiile postate de pe Youtube ţineau mai degrabă de registrul serios al militantismului revendicativ - naţional - "Deşteaptă-te române", "Treceţi batalioane..." sau "Tu, Ardeal" -, către seară lucrurile s-au mai destins şi, după un mic excurs prin hip-hop, repertoriul ales de internauţi a migrat înspre underground-ul plin de miez şi simţire al muzicii tradiţionale de petrecere: "Bordeiaş, bordei, bordei" şi "Bun e vinul ghiurghiuliu", semn că pălinca, vinul, micii şi fripturile şi-au făcut treaba cum se cuvine, aducând în casele oamenilor gândul cel bun şi chemând la o blândă înfrăţire.
Strâns legat de asta, o campanie publicitară recent demarată online, deopotrivă inteligentă şi populistă, îndemna la schimbarea percepţiei despre români pe internet. Se pare că la o primă căutare a sintagmei "românii sunt...", primele sugestii oferite de motorul de căutare Google ne dezvăluie ca fiind proşti şi păduchioşi. Soluţia? Până pe 1 decembrie, eram chemaţi să căutăm pe Google sintagma "românii sunt deştepţi" în cât mai multe limbi posibile, pentru a îndulci imaginea României pe net. A o îndulci, desigur, pentru că proiectul e iniţiat de o companie care produce batoane de ciocolată şi care a profitat de ziua Marii Uniri pentru a-şi face niţică publicitate, în prime time, pe la posturile TV. O soluţie mai românească nici că se putea găsi. O spoială aplicată în masă unor realităţi nu tocmai plăcute: nu contează cum suntem, ci cum ne percep ceilalţi. Asta îmi aduce aminte de obsesia unor distinşi activişti culturali care se întreabă în fiecare an ce trebuie să facem ca să câştigăm Nobelul pentru literatură, nu şi dacă îl merităm, această premisă impunându-li-se de la sine. Drept consolare tardivă, la o căutare asemănătoare, am găsit aşa: Americans are stupid, Greeks are stupid, Italians are dumb.
Bine că suntem noi deştepţi."
Ioana Romana Laurenţiu, Alex Moldovan
