Sectorul financiar-bancar intern la început de 2012

Sectorul financiar-bancar intern la început de 2012
La început de an sectorul financiar-bancar intern se află în faţa unor provocări fără precedent, de la impactul crizei economico-financiare mondiale (valurile I şi II) la dependenţa de capitalul străin (riscul şi percepţia asupra riscului cu privire la economia internă se menţin ridicate), declinul potenţialului economiei interne.

Aceştia au contribuit la deteriorarea unor importanţi indicatori structurali din acest sector: riscul de credit, rata creditelor neperformante, indicatorii de profitabilitate.

Sectorul resimte consecinţele primului val al celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-al Doilea Război Mondial: evoluţia economiei la un nivel sub potenţial, blocajele economico-financiare la nivelul mai multor ramuri ale economiei (cererea internă) (sectoarele de construcţii, imobiliar). Valul II al crizei economico-financiare mondiale (problema datoriilor suverane din economiile dezvoltate, manifestată în principal în zona euro, principalul partener economic al României) îşi face deja simţită prezenţa pe plan intern. Liderii europeni nu au identificat încă soluţiile credibile pentru pieţele financiare la criza datoriilor suverane din Europa. Primele de risc ale ţărilor europene au crescut semnificativ în a doua jumătate a anului 2011, atingând valori record în cazul economiilor celor mai vulnerabile - în principal din flancul sudic al Europei, dar nu numai (cazul Ungariei) - ceea ce a determinat o creştere a costurilor de finanţare a acestor state, către valori nesustenabile.

În acest context, riscul şi percepţia riscului investitorilor străini cu privire la economia internă se menţin ridicate. Principala provocare pentru sectorul financiar-bancar intern şi pentru economia internă constă în ieşirile de capital străin. 85% din activele bancare interne aparţin băncilor care provin, în principal, din ţările membre ale zonei euro, într-un moment foarte dificil pentru Europa. Totodată, multe dintre aceste bănci au ca origine state cu economii vulnerabile: şi nu mă refer doar la Grecia (aflată într-o stare de faliment de facto), dar şi la Austria. Ultima este afectată prin prisma expunerii ridicate pe economiile din Europa Centrală şi de Est, cea mai riscantă regiune de pe mapamond în perioada primului val de criză economică şi printre cele mai riscante în prezent, dar şi prin prisma dependenţei economico-financiare de zona euro.

Evoluţia investiţiilor străine directe pe parcursul ultimelor trimestre exprimă pierderea interesului investitorilor străini pentru economia internă. Intrările nete de investiţii străine directe au scăzut primele 10 luni din 2011 cu peste 40% an/an, până la 1,3 miliarde de euro. Acest fenomen este determinat atât de factori exogeni - situaţia din zona euro în contextul celor două valuri de criză -, dar şi intrinseci (declinul potenţialului economic, pierderea de încredere faţă de politica economică pe plan intern - posibilitatea unor decizii nefavorabile pentru investitori, mai ales după cele întâmplate la jumătatea anului 2010). Cele menţionate mai sus sunt reflectate fidel de evoluţia indicatorilor macrosectoriali în ultima perioadă. Practic, dacă luăm în calcul inflaţia şi evoluţia cursului de schimb, creditarea se zbate în cvasistagnare (limita între contracţie şi creştere).

În perioada ianuarie-noiembrie 2011 creditul neguvernamental total a crescut cu 4,1% an/an (în termeni nominali), în uşoară accelerare comparativ cu 2010 (ritm de doar 2% an/an). Se remarcă evoluţia componentei credit neguvernamental în valută, în creştere cu 6,2% an/an (evoluţie stabilă raportat la 2010), pe fondul avansului exporturilor (cu 25% an/an la 10 luni), către valori record de peste 3,9 miliarde de euro lunar în septembrie şi octombrie, conform datelor Eurostat. Componenta credit neguvernamental în valută către persoane juridice a crescut cu 8,1% an/an, în accelerare raportat la nivelul din 2010 (7,2% an/an). Ritmul de evoluţie a creditului neguvernamental în lei a reintrat în teritoriu pozitiv (0,8% an/an la 11 luni, în termeni nominali), comparativ cu declinul de 3,6% an/an din 2010. Această evoluţie a fost determinată de subcomponenta credit acordat persoanelor juridice (creştere cu 6,8% an/an, raportată la contracţia de 1,4% an/an din 2010), pe fondul stabilizării economiei interne (ieşirea din recesiune la începutul anului), dar şi al tendinţei de scădere a dobânzilor manifestată pe parcursul anului 2011.

Andrei RĂDULESCU
senior analyst Broker

 

Comenteaza