Noul fenomen “Piaţa Universităţii” - falsa democraţie şi pseudorevoluţia
De la începuturile sale, democraţia postcomunistă românească a fost defazată. Dincolo de responsabilitatea negativă a fesenismului, condus de "părinţii fondatori" Iliescu & Roman, cauza majoră a disfuncţionalităţii democraţiei autohtone este societatea civilă. Unul dintre clişeele periculoase de la noi este de a blama politicienii pentru tot ce ni se întâmplă, când, de fapt, ar trebui blamată societatea civilă. Iar când folosesc sintagma "societate civilă" atrag din nou atenţia că ea nu echivalează cu acele "oengeuri" care funcţionează cu angajaţii plătiţi cu bani americani, europeni sau de alte tipuri, o birocraţie autosuficientă, arogantă, dar profund implicată politic în a-i susţine pe "ai noştri", iar nu cauzele cetăţeneşti.
Societatea civilă autentică din democraţiile solide este compusă din mii de asociaţii voluntare, societăţi, cluburi, mişcări, partide, patronate, organizaţii sindicale, religioase, profesionale, caritabile, ecologiste, în care oamenii se autoorganizează, fără remuneraţie, şi presează permanent guvernul, parlamentul, autorităţile locale, politicienii individuali pentru respectarea contractului social şi promovarea interesului public. La noi există aproape toate aceste asociaţii voluntare, însă puţine au reuşit să exercite o influenţă puternică asupra autorităţilor. Dintre multiplele forme de participare civică şi politică, la noi puţine au consistenţă. Prin urmare, chiar aşa anemice cum au fost manifestările din zeci de oraşe româneşti, ele trebuie apreciate ca forme de participare civică şi politică.
Analiza retoricii protestatare din Piaţa Universităţii şi din alte pieţe publice scoate la iveală un amestec amuzant, obscen, carnavalesc, între noi forme de folclor, cultură suburbană şi subcultură virtuală. Între confuzie şi precizie nu există graniţe precise, aşa cum nu sunt graniţe clare între manifestanţii civici, pensionarii disperaţi, studenţi rătăciţi, şomeri, gură-cască, băieţi de cartier, drogaţi, bolnavi psihic, "copiii străzii", huligani (care nu provin doar din galeriile echipelor de fotbal), interlopi, informatori ai poliţiei şi serviciilor, agenţi provocatori sau "civili" din servicii, poliţie, jandarmerie, politicieni pe cont propriu sau membri ai unor partide care încă se abţin, turişti şi "pietoni", adică tipi care doar trec pe acolo. Cam aceasta este "baza socială" a mişcării protestatare. În afară de aberanta autoidentificare a mişcării de protest cu o "revoluţie", în mintea manifestanţilor responsabilitatea este extrem de personalizată: "Un pitic şi cu un chior / şi-au bătut joc de popor", "guvern condus de curve", "piratul" a condus nava către naufragiu. Caracterul puterii este rezumat în slogane scurte: "PD-L e Mafie!", "PD-L, tu eşti corupţie!". În mitologia protestatară nu există urmă de îndoială cu privire la cuplul adulterin Traian Băsescu - Elena Udrea, însă anumiţi manifestanţi îl roagă pe "pirat" să plece singur şi să le-o lase lor plocon pe respectiva. Revendicările politice sunt însă enunţate percutant: demisia lui Băsescu, demisia lui Boc, demisia guvernului, organizarea de alegeri anticipate (nu "comasate").
Actualele mişcări de protest au ruinat planul agresiv de redresare al PD-L-ului, care începuse să-şi revină în sondaje, în vreme ce USL-ul înregistra anumite scăderi sub "pragul soteriologic" de 50%. Scoaterea din depoul istoriei a "locomotivei" Băsescu s-a dovedit catastrofală. Locomotiva a deraiat în direct, după ce a comis imprudenţa să sune în direct la o emisiune televizată. Dacă lipsa de scrupule şi de caracter a acestui personaj este încă un subiect controversat, lipsa clarviziunii în înţelegerea realităţii este clară. Iar dacă nu i-a atras atenţia nici un consilier, o fac eu, "free of charge": omule, stai departe de partidul tău, dacă vrei să treacă pragul electoral! Şi încă un avertisment, că de sfaturi nu asculţi: scoate din lumina "blitzurilor" (citeşte: din prim-planul mediatic şi politic) personajul penibil care vă înmormântează pe toţi!
Opoziţia nu ştie cum să gestioneze noul fenomen "Piaţa Universităţii", care de data aceasta s-a extins dincolo de Bucureşti şi Timişoara, aproape în toată ţara. În afară de clişee mentale şi retorică spectaculoasă, dar goală de conţinut, liderii opoziţiei dovedesc că nu s-au conectat la realitate. Actualele mişcări transformă însă iniţiativa suspendării lui Băsescu prin adunarea de semnături într-un proiect viabil. Dar aceasta este departe de a constitui o strategie politică. Noul context este favorabil opoziţiei, mai ales după huiduirea lui Dan Diaconescu de către protestarii Pieţei Universităţii. A fost un test eşuat de popularitate.
Ca o primă concluzie, nu avem de-a face cu o revoluţie, însă asistăm la o trezire a societăţii civile, care dă un pic de autenticitate democraţiei noastre falsificate.
