Deşi, agăţat de putere, încă stă cu mâinile până la cot în borcanul cu miere. Şmecheria cu Mihai Răzvan Ungureanu, plasat prim-ministru şi apoi, aşa cum bine a intuit Reuters, urmând să devină candidat prezidenţial, este un artificiu care nu poate salva partidul. Nici repetatele tentative de a pregăti terenul în aşa fel încât alegerile să fie fraudate. Singura şansă a PD-L este să facă o mişcare profund morală. Care să plaseze într-o nouă lumină celelalte iniţiative, atât de discutabile, vizând aşa-numita reformă a statului. Şi mă gândesc la o reformă reală a sistemului electoral.
În analizele anterioare, am ajuns la concluzia că sistemul electoral, aşa cum funcţionează el în România, este ticălos. Şi că el îi ticăloşeşte pe politicieni, ticăloşeşte partidele politice şi contribuie la creşterea exponenţială a nocivităţii grupurilor de interese nelegitime. În esenţă, cel înşelat din toate punctele de vedere este cetăţeanul. Care crede în democraţie, dar mănâncă pe pâine o uriaşă farsă şi, în orice caz, corupţie instituţionalizată. Am văzut cum sunt cumpăraţi politicienii şi partidele şi cum oamenii de afaceri intră de bunăvoie sau siliţi într-un joc profund antidemocratic. Am conchis că sistemul electoral trebuie urgent reformat. În primul rând, din perspectiva finanţării partidelor. Şi, în fine, în mod logic, răspunzând la întrebarea "Cine ar putea să facă asta acum?", am indicat coaliţia aflată la guvernare. Pentru că ea are majoritatea în Parlament şi pentru că ea poate dicta, sub aspect legislativ, regulile jocului.
Avem nevoie de un nou sistem electoral, al cărui mecanism de finanţare a partidelor să nu-i mai facă dependenţi pe politicieni de oamenii de afaceri, să nu-i mai transforme pe aceştia din urmă în ţinte pentru şantaj ori în grupuri ilegitime de interese. Care să îi lase dezlegaţi pe parlamentari şi să dezlege partidele de orice alte obligaţii, cu excepţia intereselor cetăţenilor pe care îi reprezintă. Soluţia este ca orice fel de donaţii în favoarea partidelor să fie interzise. Iar finanţarea campaniilor electorale să fie asigurată exclusiv de la bugetul statului, într-un cuantum rezonabil şi echitabil şi sub un control sever. De exemplu, prin lege, autorităţile locale trebuie să fixeze un anumit număr de locuri de panotaj pentru campania electorală, la care au acces toate partidele şi toţi candidaţii în mod echitabil şi gratuit, amplasamentele urmând să fie trase la sorţi. Tot statul, pe cheltuială proprie, ar trebui să asigure timpii de antenă, timpii de emisie şi spaţiile de publicitate în presă. Dar acestea sunt simple detalii.
Principala acuzaţie care i se aduce PD-L este că, lansând tema reformării statului, a promovat legi în favoarea partidului-stat pe care încă îl reprezintă. Pentru a înlătura această acuzaţie de ticăloasă duplicitate, PD-L, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, ar putea să facă un gest de onestitate. Promovând un nou mecanism de finanţare a partidelor. Voi reveni pentru a explica în ce constau avantajele.
