Politicienii “replicabili”. Anatomia noului limbaj de lemn
Dincolo de înrudirea dintre acest gen publicistic şi spectacolul de divertisment, talk-show-ul fiind o formă specială, pervertită, de entertainment, există şi o explicaţie epistemologică. Telespectatorii sunt interesaţi de vorbele şi discursul liber al politicienilor, de exprimarea lor. Pentru că modul cum se exprimă politicienii reflectă modul cum gândesc. Această banalitate a relaţiei dintre limbaj şi gândire nu ar merita atenţie dacă modul în care politicienii gândesc nu i-ar afecta pe absolut toţi membrii societăţii, chiar dacă destui nu ştiu sau nu vor s-o recunoască. Din păcate, sunt prea mulţi politicieni la noi care nu gândesc. Iar numărul celor care nu gândesc este întrecut de numărul proştilor. Deosebirea dintre cel care nu gândeşte şi prost vine din aceea că prostul gândeşte. Prostul nu ştie însă că este prost, tocmai pentru că gândeşte, dar gândirea lui este defectă, aberantă, disfuncţională, paralogică. Nu ar trebui să existe însă un sentiment de superioritate al altora în raport cu politicienii, pentru că ponderea proştilor este notabilă şi la alte categorii de cetăţeni. Din acest punct de vedere, proştii din politică sunt reprezentativi.
Cînd apare la vârf un politician nou, el trebuie să treacă testele talk-show-urilor şi ale celorlalte apariţii publice. Lumea vrea să audă cum vorbeşte respectivul, ca să-i evalueze modul cum gândeşte. Aşa se petrec lucrurile şi cu Mihai Răzvan Ungureanu, actualul premier. "Mai intelectual" decât alţi politicieni, MRU îi tratează adesea pe cei din presă de la înălţimea unei superiorităţi cvasiaxiomatice. Dezamăgitor, este o falsă superioritate, după cum se poate constata din analiza limbajului său public. Relevant a fost discursul lui MRU la întâlnirea cu prefecţii, de la Odorheiu Secuiesc, din 31 martie 2012. În mod şocant, discursul se înscrie în categoria "limbajului de lemn", care - iată! - nu este monopolul gândirii comuniste totalitare. Este un amestec de clişee, limbaj birocratic şi reminiscenţe romantic-uteciste, în care lucruri altminteri simple sunt exprimate într-un verbiaj pretenţios, confuz, ambiguu. Şi din modul cum vorbeşte îţi dai seama de lipsa completă a charismei personajului. Cât de plicticos este noul premier s-a putut vedea din talk-show-urile la care a fost invitat, din păcate pentru el, invitat unic, a căror audienţă scăzută măsoară gradul de atractivitate al politicianului. Cu toate acestea, modul "academic" de exprimare şi frazele complicate i-au atras un oarecare respect din partea celor care nu prea înţeleg ce vrea să spună, dar sunt siguri că au de-a face cu un "om deştept".
Contrar aşteptărilor, exprimarea nu este unul dintre "punctele tari" ale lui Mihai Răzvan Ungureanu. După ce le-a dat altora în cap cu "dicţionarul lui Graur", el emite în public sentinţe care bagă publicul în ceaţă. "Traian Băsescu nu este replicabil şi nu este bine să fie", spune premierul despre preşedinte. Termenul "replicabil" este o greşeală gramaticală şi un nonsens semantic; el nu există nici în DEX, nici în DOOM sau în MDN. Şi nici în alte dicţionare. MRU dovedeşte că şi limba română îi este oarecum străină, chiar dacă nu-i este străin oportunismul politic faţă de cel care l-a pus în funcţia actuală. Probabil a vrut să spună "reduplicabil". Ciudat mi se pare că nimeni nu l-a pus la punct sau cel puţin nu am ştire de aşa ceva. Indiferent dacă l-a tras sau nu cineva de mânecă până acum, el trebuie atenţionat şi sancţionat simbolic.
Pentru intelectualul care intră prematur în diferite funcţii politice există riscul deprofesionalizării, iar în anii din urmă nu am ştire ca MRU să fi publicat vreo carte. Chiar dacă a ocupat o mulţime de funcţii în ultimul deceniu şi jumătate, nu se poate spune despre noul premier că este un politician de profesie, pentru că nici una nu a fost o funcţie aleasă, iar el nu a parcurs treptele normale, democratice, ale ascensiunii celor care activează în partide. MRU nu a depăşit stadiul de birocrat de înalt nivel, care este inferior celui de politician de profesie. Limbajul şi gândirea sa sunt ale unui funcţionar de rang înalt şi, din păcate, ale unui intelectual semideprofesionalizat. Iar lucrurile acestea nu ne-ar fi preocupat dacă pe actualul premier nu l-ar fi măcinat ambiţia de a deveni viitorul preşedinte, adică o persoană care vrea să ne influenţeze viaţa într-o măsură exagerată şi nemeritată.
Dacă îl comparăm pe MRU cu principalul său potenţial contracandidat, Crin Antonescu, acesta din urmă este un foarte bun vorbitor. Atât de bun încât tot mai frecvent vorbeşte excesiv, iar discursul său se transformă într-o "mare trăncăneală", cum se numea una dintre cărţile dedicate lui Caragiale (Ion Luca, nu Mateiu). Din păcate, decât să alegem între noul limbaj de lemn şi marea trăncăneală, mai bine îl votăm pe unul care tace şi face. Dar unde se ascunde, că până acum n-a dat semne de viaţă?
