Noua lege a alegerilor parlamentare: o “bombă cu ceas” pentru democraţie?

Se pot, deja, contabiliza argumente serioase şi pro, şi contra. Venite din centrele de interese legitime ale partidelor politice şi ambalate retoric în logica specifică fie Puterii, fie Opoziţiei, acestea trebuiesc luate în calcul cu prudenţă şi supuse unui factor de corecţie independent. În ultimă instanţă, la Curtea Constituţională.

Două aspecte principale ale noii legi merită o atenţie mai mare. Primul, prevederea conform căreia candidatul care obţine cele mai multe voturi într-un colegiu câştigă fotoliul de parlamentar. Şi, al doilea, eliminarea pragului minim necesar pentru partide. Aparent, amândouă prevederile par să asigure mai multă echitate electorală în adjudecarea locurilor în parlamentul ţării la nivelul fiecărui colegiu, pe de o parte şi, pe de altă parte, dau o şansă şi partidelor mici care, deşi nu îndeplinesc pragul electoral, sunt capabile să câştige totuşi alegerile în unul, două sau mai multe colegii. În plus, ceea ce partidele nu au însă interesul să sprijine, această formulă electorală ar putea oferi şanse reale unor candidaţi independenţi.

Şi totuşi, iată ce opinie are despre această lege un deputat independent, reprezentant în parlament al minorităţii armenilor: "De data asta o să votăm proiectul ăsta, pentru că e foarte bine să ducem lucrurile până la ultima lor consecinţă, ca după aceea să înţelegem că poate ar trebui să regândim sistemul, să căutăm o cale echilibrată în care puterile din stat să se poată amenda real unele pe celelalte, în care partidele să devină instituţii puternice. Aşa că vom vota, vom ajunge şi la ultima consecinţă, şi cu asta cred că ideea de uninominal va dispărea o dată pentru totdeauna".

Declaraţia lui Pambuccian este mai importantă decât pare la prima vedere. Şi mă gândesc mai ales la ce ar putea să însemne "ultima consecinţă" a aplicării acestei legi. Deşi deputatul armean nu explică, nu sunt chiar greu de dedus riscurile care stau la pândă în chiar litera legii, precum aheii în calul de lemn al lui Ulise.
O primă previziune posibilă ar fi aceea a unei fărâmiţări excesive a reprezentării politice în parlament. O a doua, posibilitatea ca unui partid (oricare) să-i revină la sfârşitul exerciţiului electoral mai multe mandate decât ar fi obţinut printr-un sistem proporţional pe liste, cu prag minim electoral.
O a treia, ar fi riscul ca noul parlament să nu fie reprezentativ pentru mişcarea reală de idei, programe şi doctrine politice manifeste în societate.
Teoretic, şi aceasta ar fi o patra previziune, s-ar putea să rezulte din "jobenul" electoral un parlament dominat (chiar dacă nu majoritar) de independenţi.
În al cincilea rând, "regulile" traseismului politic ar fi cu totul imprevizibile, dacă nu cumva acesta ar deveni chiar inutil.
În al şaselea rând, gândirea individuală ar lua locul gândirii colective, lideri locali ar fi "promovaţi" ca lideri naţionali, depăşindu-şi limitele de raţionalitate socialmente validabilă. "Ordinea justă" obţinută la nivelul colegiilor se traduce în mărirea gradului de entropie politică din interiorul parlamentului.

Un paradox periculos pare să se configureze: cu cât parlamentarii sunt "mai legaţi" de colegiile pe care le reprezintă, cu atât parlamentul e mai "liber" în raport cu naţiunea! Care nu se regăseşte în parlament decât în voturile câştigătoare. Care, însumate, s-ar putea să nu acopere proporţional numărul de mandate obţinute. Politologul Cristian Pârvulescu este categoric: "Din punctul meu de vedere, e neconstituţional. Sunt două articole în Constituţie, şi cred că această lege va cădea la Curtea Constituţională dacă merg în continuare pe ea. Din punctul meu de vedere, articolele 62 şi 62 din Constituţie, care spun că parlamentul este reprezentativ şi votul egal, sunt încălcate de această lege". Ei bine, toate aceste aspecte se pot transforma în agenţi corozivi ai democraţiei, ai propriei ei substanţe. Dacă aşa se vor întâmpla lucrurile, atunci mă îndoiesc "că e foarte bine să ducem lucrurile până la ultima lor consecinţă", doar pentru a descoperi din nou iluzoria înţelepciune a românului din ceasul al doisprezecelea. Mă îndoiesc că un parlament "bolnav" îşi va autoadministra terapia vindecătoare. Iar când soluţiile pentru însănătoşirea corpului legiuitor al ţării trebuiesc căutate în afara lui (lideri providenţiali, armată, biserică, tehnocraţi internaţionali), democraţia e în pericol.

"Simplificarea dureroasă, dar categorică" la care ar duce aplicarea acestei legi, în opinia liderului liberal Crin Antonescu, s-ar putea să fie doar una dintre feţele aceleiaşi medalii. Sau, dacă vreţi, doar faţa văzută a Lunii. Şi, după cum ştim, pe faţa ei nevăzută e mult mai... frig! Dar, deja, naţiunea nu se simte prea bine!

Vasile GOGEA