Cum şi de ce va scoate Boc Uniunea de la guvernare

Una dintre întrebările care ar trebui să macine creierul şi, poate, şi sufletul premierului României este cum va ajunge acasă, în Răchiţele, la slujba de Înviere fără să fie admonestat de consăteni.

 Emil Boc, om care cred că încă e cu frica lui Dumnezeu şi cu respect pentru ăi bătrâni, ştie că în cazul în care va scăpa neadmonestat pe 4 aprilie, de Sfintele Paşti, nu are nici o şansă să scape şi pe 25 decembrie, la slujba de Crăciun. Decât cu o singură condiţie.

în satul românesc şi, implicit, în Răchiţelele Apusenilor, oamenii sunt într-atât de obişnuiţi să trăiască în sărăcie şi neajunsuri, încât nici măcar scăderea punctului de pensie ori scăderea alocaţiei copiilor împreună cu înrăutăţirea situaţiei financiar- economice a ţării nu pot să-i mai sperie. Românii din rural, adică aproape 50% din populaţia ţării, s-au obişnuit să trăiască ca vai de ei de zeci, dacă nu chiar de sute de ani! în schimb, pentru a avea respectul moţilor şi, în general, al tuturor muntenilor, conducătorii politici şi administrativi ai României trebuie să dovedească dragoste de neam şi ţară.

 

Şi Emil al lui Nuţu Năii poate dovedi dragostea de ţară în ochii foştilor lui vecini, prieteni şi cunoscuţi, cu o singură condiţie: să nu accepte cererile obraznice şi extrem de periculoase ale mai marilor UDMR. Subiectul UDMR rămâne, incontestabil, unul extrem de delicat nu doar la nivelul Transilvaniei. De altfel, cererile cu totul aberante ale lui Marko Bela şi compania pot, pe termen mediu, să creeze uriaşe probleme partidului prezidenţial în chiar bazinul său electoral principal, Transilvania.

 

în cazul în care guvernul va ceda şi va accepta cerinţele doar pentru a păstra Uniunea aproape, votanţii PDL din Cluj, Mureş, Alba, Bistriţa, Braşov, Sibiu, Sălaj, Bihor, Arad ori Satu-Mare au mari şanse să fie, în bună parte, pierduţi. Lideri reprezentativi ai PDL la nivelul Transilvaniei au ştiut încă de la început că atragerea UDMR în coaliţie nu rezolvă decât o problemă de majoritate imediată. Pe termen lung, apropierea peste limite de UDMR va crea serioase probleme de imagine democrat-liberalilor. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, PDL încearcă să-şi constituie noua majoritate cu ajutorul unui nou partid creat în jurul independenţilor.

 

 în momentul în care Marko, Verestoy şi Borbely vor încerca să pună în practică până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare ceea ce şi-au propus ca imperios necesar în ianuarie 2010, PDL trebuie să poată renunţa la Uniune! Astăzi, acest lucru este imposibil. Pentru o majoritate simplă în parlament, PDL mai are nevoie, chiar şi după ultimele dezertări din PSD şi PNL , de 16 parlamentari. Mai precis, pentru a forma majoritatea de 236 de deputaţi şi senatori, la cei 166 de parlamentari purtând sigla PDL se adaugă în acest moment 18 reprezentanţi ai minorităţilor şi nu mai puţin de 36 de demisionari. UDMR numără în  prezent 31 de parlamentari. PSD-PC mai au un grup de doar 113 deputaţi şi 48 de senatori, în timp ce PNL, din 93 de parlamentari, mai au acum doar 79, pierzând patru senatori şi 10 deputaţi.

 

Victor Ponta vorbea ieri, în faţa presei, despre posibilitatea ca şi alţi deputaţi şi senatori PSD să plece în următoarele zile sau săptămâni din partid. Situaţia este similară şi în PNL. Astfel că cei 16 parlamentari care lipsesc astăzi din PDL pentru a constitui noua majoritate fără UDMR nu mai reprezintă o cifră atât de greu de atins. Pe de altă parte, cel puţin doi dintre miniştrii UDMR, Cseke Attila şi Borbely Laszlo, pot fi uşor aleşi după două luni şi jumătate de guvernare ca printre cei mai incompetenţi miniştri. Cseke este un dezastru absolut la Ministerul Sănătăţii şi UDMR caută deja un înlocuitor, printre cei vehiculaţi fiind chiar viceprimarul Clujului, doctorul Attila Laszlo, iar în ceea ce-l priveşte pe Borbely, acesta încă nu s-a acomodat cu Ministerul Mediului, prestaţia lui fiind departe de cea de la Ministerul Lucrărilor Publice.

 

La Mediu, tot mai multe voci din UDMR afirmă că Attila Korodi, fost ministru UDMR al Mediului în guvernul Tăriceanu, era un excelent ministru pe lângă Borbely. Singurul lucru care îl face pe Borbely să rămână ministru este poziţia sa de putere cu totul specială în cadrul Uniunii. Pe fondul în care UDMR are doi miniştri extrem de slabi, din trei, singurul cu o prestaţie bună fiind ministrul Culturii, Kelemen Hunor, precum şi pe fondul general în care Uniunea şi-a pierdut mult din susţinere la nivelul etnicilor maghiari, care au nemulţumiri similare cu privire la lideri, cu populaţia românească faţă de clasa politică, de asemenea, pe fondul în care UDMR este o bombă cu ceas în interiorul coaliţiei, tocmai datorită radicalismului cererilor cu privire la autonomie, există toate premisele create pentru ca PDL să încerce în cel mai scurt timp să renunţe la parteneriatul incomod cu Uniunea.

 

De la începutul săptămânii şi până astăzi s-a putut vedea că strategii PDL lucrează. După succesul PSD la nivelul imaginii publice, în urma congresului de sâmbăta trecută, PDL a făcut două mutări rapide pentru a echilibra scena publică. Prima a fost devansarea Convenţiei Naţionale a partidului, din iunie, respectiv septembrie, în luna martie 2010 şi încurajarea breşei în interiorul PSD, prin ofertarea cu funcţii a unora dintre lideri.

 

Toate astea, împreună cu transformarea în “acari păuni” responsabili pentru toate relele din două luni şi jumătate de guvernare a doi miniştri, Şeitan de la Muncă şi Vlădescu de la Finanţe, personaje, ce-i drept, sinistre care, întâmplător sau nu, au fost alese să nu facă parte din PDL! Primii care vor fi sacrificaţi şi daţi de exemplu în piaţa publică vor fi exact cei doi miniştri care vor fi demişi fără ezitare.

Rămâne de văzut cum vor reuşi să se repoziţioneze PSD şi PNL în faţa noii situaţii în care plăţile pentru primele trei luni de guvernare le vor face cu totul alţii decât adversarii lor politici din PDL.

 

De urmărit şi prestaţia preşedintelui Băsescu, care pe moment preferă, asemeni unui vulpoi bătrân, să privească totul de la distanţă. Când va interveni şi în ce fel?