A doua suspendare a preşedintelui-jucător

Ceea ce, este limpede, va fi consemnat în anale. Cum s-a ajuns în această situaţie unică? Cu ce imagine iese România din această dublă aventură? Cum va arăta ziua de mâine? Dar perioada de până la referendum? În ce măsură va fi afectat de referendumul pentru demitere scorul alegerilor legislative?

Dacă în alte privinţe nu, iată că, din perspectiva războiului politic, România atinge o performanţă. Chiar şi suspendarea o singură dată a unui preşedinte este un fapt grav. De natură să stârnească tensiuni în statul respectiv şi în lume. Şi îngrijorare. Întrucât facem parte din comunitatea Uniunii Europene, această răfuială internă se externalizează. Socialiştii ţin cu socialiştii. Popularii susţin popularii. Prin urmare, mesajele sunt şi ele divergente. Nu este exclus să asistăm la o răbufnire şi la nivelul Parlamentului European. Şi aici contează extrem de mult calitatea mesajelor care vin din România. Până acum, din această perspectivă, Preşedinţia a fost mai eficientă decât Guvernul. Ea a acoperit mai bine, slujită fiind şi de avocaţi precum Monica Macovei, temele aflate în dispută. Numai că meciul se joacă acasă. Şi nu în altă parte. Nici măcar la Washington, care i-a permis din nou ambasadorului Mark Gitenstein să aducă acuzaţii gratuite împotriva USL, făcând iar un gest periculos de intruziune în politica internă a unui stat aliat.

Dar, până una-alta, cum spuneam, meciul se joacă la Bucureşti. În interiorul celei mai reprezentative instituţii a statului democratic. Până la urmă, Parlamentul României este cel care decide. Şi va decide la capătul unei zile de groază. O zi în care protagoniştii şi-au fixat foarte bine strategiile.

USL a construit un veritabil rechizitoriu care să motiveze necesitatea sancţionării drastice şi dramatice a Preşedintelui României. Prin suspendare şi apoi prin demitere. Parlamentarii USL se vor perinda la tribuna Parlamentului pentru a-şi argumenta acuzaţiile. Ţara va asculta, cu sufletul la gură, pentru că, trebuie să recunoaştem, spectacolul politic este pe cât de unic, pe atât de terifiant. La rândul său, preşedintele-jucător va lovi năprasnic în USL. Toate fisurile acestei alianţe, toate greşelile făcute până acum, în cele două luni de guvernare, vor fi devoalate, disecate, exploatate. Este şi normal. Preşedintele Traian Băsescu trebuie să se apere. Nu-şi poate apăra imaginea fără a lovi în adversari. Şi nu va fi singurul. Rând pe rând, pe tot parcursul zilei, parlamentarii PDL, unii dintre ei buni oratori, vor organiza un veritabil baraj de foc contra USL.

Ca de obicei, răspunsul la marea întrebare "Cine va câştiga la capătul dezbaterilor, atunci când suspendarea va fi pusă la vot?" este dat nu de către partidele cu adevărat reprezentative, ci de partidele mici. Cu alte cuvinte, balanţa între suspendare şi nesuspendare stă în mâna UDMR, UNPR şi a celor 18 parlamentari ai minorităţilor. Aceste forţe politice vor miza, ca de obicei, pe câştigător. Contribuind decisiv la câştig. Cine va fi, în viziunea lor, învingătorul? Acea forţă politică în epicentrul căreia se află PDL, care tocmai a pierdut guvernarea? Sau USL, care vine pe un val popular aproape fără precedent?

Preşedintele va mitralia ore în şir, încercând să-şi obosească şi să-şi năucească adversarul. Dar adversarul îl va suspenda!