La referendum! Fără cârtire! Cum vrea CCR

Ceea ce înseamnă că, juridic, USL poate utiliza cu succes modalitatea de referendum declarată drept constituţională în trecut de către CCR, respectiv cu jumătate plus unu dintre cei care se prezintă la vot. Dar, din punct de vedere politic, aceasta ar reprezenta o greşeală. Astfel încât, fără cârtire, USL se conformează ultimei decizii a Curţii Constituţionale. Ce înseamnă asta?

În primul rând, de ce s-a ajuns în această situaţie? De ce factorul politic e mai puternic decât cel juridic? Dintr-un motiv aparent simplu, dar în realitate, extrem de complex. Şi anume că, în timp ce PDL şi guvernul de la Cotroceni al Preşedintelui Traian Băsescu s-au priceput extrem de bine să deformeze situaţia politică din România în exteriorul acestei ţări, USL şi noul Guvern instalat la Palatul Victoria s-au dovedit a fi extrem de vulnerabili în a prezenta situaţia reală. Cu titlu de exemplu, voi semnala un fapt strigător la cer. Conform propriilor declaraţii, Preşedintele Traian Băsescu i-a spus cancelarului german Angela Merkel o minciună gogonată. Şi anume că în Constituţie nu există o procedură de suspendare a preşedintelui. Este o dezinformare de o gravitate extremă. Iar dacă Angela Merkel chiar l-a crezut pe Traian Băsescu, asta s-a întâmplat şi din vina autorităţilor de la Bucureşti, politice ale USL şi guvernamentale din subordinea lui Victor Ponta, care nu s-au priceput să afirme răspicat care este adevărul. Iar când Băsescu a schingiuit adevărul, să-l restabilească.

În al doilea rând, Curtea Constituţională a fost sacralizată. Sacralizată în Uniunea Europeană şi la Washington, dar sacralizată şi în România. Câţi dintre responsabilii europeni cunosc, însă, adevărul? Şi anume că reprezentanţii acestei instituţii sunt numiţi la capătul unui concurs politic pe criterii pur politice şi că prea puţini dintre ei au noţiuni elementare de drept constituţional. De aici şi frecventele inadvertenţe ale deciziilor CCR.

Dar hapul a fost înghiţit. Decizia luată este politică. Şi va trebui executată fără cârtire. Vorba preşedintelui interimar Crin Antonescu. Ceea ce înseamnă că USL, chiar în condiţiile unui boicot PDL, are obligaţia să aducă la vot 9.200.000 de cetăţeni. Extrem de greu, mai ales în condiţiile vacanţei de vară, dar nu şi imposibil. Nu e deloc imposibil, dacă ne gândim la gradul teribil de respingere manifestat de cetăţenii României faţă de regimul Traian Băsescu. Şi la faptul că la referendumul din 2007 au fost totuşi prezenţi, în mod surprinzător, 47% dintre cetăţeni.

Performanţa de a respecta această rigoare, impusă prin negarea propriei decizii anterioare de către CCR, impusă a doua oară de UE şi autoimpusă de liderii USL, plasează bătălia politică într-o situaţie limită.

Dacă USL câştigă, câştigă totul. Câştigă rapid un preşedinte. Şi apoi va fi pe cai mari la parlamentare. Dar dacă pierde, pierde din nou totul. Traian Băsescu, odată întors la Cotroceni, va continua opera de demontare a Guvernului Ponta până când acesta se va retrage. Şi, în orice caz, va putea să urce semnificativ scorul PDL la parlamentare. E ori, ori. Un război politic total. La care, din perspective şi interese diferite, se uită întreaga lume.