Cum s-a pregătit Traian Băsescu de război

Pentru un război mai întâi cu opozanţii săi politici, care de două ori au reuşit să construiască o majoritate şi să-l suspende din funcţie. Şi, în final, un război cu poporul român, care l-a demis politic. Şi, mai ales după experienţă primei suspendări, Traian Băsescu s-a pregătit, în mod minuţios, pentru a face faţă celei de a două încercări. Care era previzibilă. Cum a procedat?

Conştient fiind că majoritatea pe care că preşedinte-jucător o deţinea în Parlament este efemeră, el şi-a concentrat atenţia asupra altor instituţii pe care urmă să le utilizeze la nevoie. În plan intern şi în plan extern. Şi, timp de 8 ani, dar mai ales de la ultima suspendare până în prezent, nu a făcut altceva decât să creeze un întreg lanţ de dependenţe ale unor personaje, cu ajutorul cărora a împănat diferite instituţii.
Iată ce s-a întâmplat în plan intern. Afişând un comportament democratic în raport cu serviciile secrete, prin numirea în fruntea acestora a unor aşa-zişi reprezentanţi ai opoziţiei, Traian Băsescu şi-a instalat oamenii de încredere în eşaloanele 2, care sunt de fapt cele executive, şi în eşaloanele inferioare acestora.

Serviciile secrete au fost adjudecate şi prin crearea la Cotroceni a unei unităţi, a cărei misiune aparentă era cea de a confruntă şi sintetiza informaţiile venite din diverse direcţii. O a două linie de atac a fost preluarea sub control a Parchetului General şi, în mod special, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Obiectivul a fost realizat prin plantarea în funcţie cheie a unor personaje aservite politic. În ceea ce priveşte magistratură, Băsescu s-a concentrat asupra secţiei penale a Înaltei Curţi. Unde, profitând, că şi în celelalte situaţii, de încapacitatea opoziţiei de a-i sesiză şi contracara mişcările, a reuşit treptat să obţină o majoritate politică.

Această îi permite, dacă învinge USL, să îşi bage în puşcarie adversarii care, în ultima instanţă, vor fi siliţi să recurgă, că la un colac de salvare - inutil -, la Înaltă Curte iar, dacă pierde, să scape el însuşi cu faţă curată şi să-şi protejeze în aceeaşi manieră partenerii. La fel a procedat, până de curând, şi cu instituţia Avocatului Poporului. Pe care o transformase de asemenea într-un instrument politic. Despre ANI, CNSAS şi CNA nu mai are rost să insistăm, întrucât situaţia este binecunoscută.

Această pregătire de luptă a avut, cum arătăm, şi un important obiectiv extern. Instrumentele prin care a acţionat şi pe care şi le-a aservit în acest scop sunt SIE, Ministerul Afacerilor Externe şi ICR. Înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, că să dau un singur exemplu, Traian Băsescu a obţinut detaşarea de la serviciile secrete, la Ministerul de Externe, a circa 80 de ofiţeri care, în scurt timp, au fost implantaţi în ambasade şi consulate. De unde au acţionat şi acţionează şi astăzi, cei care nu au fost încă rechemaţi de Margă, în favoarea să. Chiar denigrând statul român. La fel au procedat, în mod conştient sau chiar inconştient, şi mulţi dintre beneficiarii fondurilor ICR, care au susţinut şi susţin eforturile concertate ale ofiţerilor acoperiţi din reţelele externe ale acestei instituţii.

Iar pentru că pregătirea să de război să fie completă prin subminarea siguranţei naţionale, Traian Băsescu a construit şi o periculoasă reţea de interese nelegitime şi de influenţa prin intermediul unor ambasadori ai democraţiilor occidentale. Despre această ticăloşie, cu altă ocazie.