Artileria grea a omului din garaj

Ştia că, odată cu formarea unei noi majorităţi parlamentare, va fi din nou suspendat şi va fi supus din nou unui referendum pentru demitere. Dincolo de faptul că şi-a forţat propria suspendare, alegând cel mai bun moment pentru el, cel anterior alegerilor parlamentare, şi o temă convenabilă, cum este cea a justiţiei, Băsescu şi-a instalat artileria grea în toate poziţiile cheie.

Şi-a aservit cu totul Institutul Cultural Român, transformându-l, cu sprijinul masiv al SIE, într-un instrument de luptă împotriva adversarilor politici şi de propagandă în slujba propriului regim. Pe bani publici. Şi-a instalat Avocatul Poporului, pentru a bloca atacarea de către PSD şi PNL a unor acţiuni politice sau legislative anti-cetăţeneşti. Şi-a subordonat Consiliul Superior al Magistraturii, politizând această instanţă supremă a puterii judecătoreşti. Pentru a hărţui televiziunile, şi-a subordonat, tot în baza unui algoritm politic, Consiliul Naţional al Audiovizualului.

A procedat la fel şi cu CNSAS, pentru a lovi în adversarii săi şi a-i proteja pe cei apropiaţi. Agenţia Naţională de Integritate a fost şi ea aliniată în rândul artileriei grele utilizate de Băsescu, într-o corespondenţă şi sincronizare perfectă cu DNA-ul condus de Morar şi procuratura din subordinea lui Kovesi. Şi nu putea lipsi din acest angrenaj Înalta Curte, unde a reuşit atât de multe numiri politice, încât şi-a subordonat secţia penală. Şi, evident, a dus o bătălie la sânge pentru subordonarea cât mai multor judecători de la Curtea Constituţională. Pentru a încheia acest tur de orizont, să mai consemnăm că, prin intermediul ICR, al unei părţi a Ministerului de Externe, infiltrată masiv în 1990 cu ofiţeri acoperiţi, şi al Serviciului de Informaţii Externe, care deseori confundă diplomaţia de la Bucureşti cu una dintre unităţile sale acoperite, a fost cumpărată, treptat, bunăvoinţa unor ziarişti străini. Şi chiar a unor ziare ale căror patroni au beneficiat de avantaje create de statul român.

Întreg acest arsenal i-a permis lui Traian Băsescu să declanşeze operaţiunea propriei sale suspendări, mizând pe faptul că va reuşi să-şi învingă adversarii utilizându-le propria energie. Singurul lucru care nu a funcţionat, şi care ameninţă să-i dea toate planurile peste cap, este votul masiv al românilor care i-au solicitat la referendum să plece acasă. De aici apar toate complicaţiile care generează la Bucureşti una dintre cele mai profunde crize politice de la ultima mineriadă încoace.

Astăzi am avut din nou o probă cât se poate de elocventă a mecanismului utilizat de omul din garaj. El a ameninţat Curtea Constituţională în mod public, dar a făcut în aşa fel încât în exterior să existe nenumărate reclamaţii că cei care au ameninţat şi au presat Curtea sunt reprezentanţii USL. El a măturat Consiliul Superior al Magistraturii, de nenumărate ori, sub mandatele sale, până când şi-a construit acolo o majoritate. Iar astăzi, deşi, în mod evident, Parchetul face ilegalităţi şi abuzuri, intervenind brutal în procesul electoral, iată, CSM se autosesizează. Dar nu împotriva procurorilor ori a suspendatului. Ci contra USL.