Şi chiar pentru avocaţii neafiliaţi sub nicio formă vreunui partid. Şi asta se întâmplă pentru că, în România, Cutia Pandorei a fost spartă. Statul poliţienesc şi-a ambalat motoarele din plin. Oamenii sunt bântuiţi de procurori pe la casele lor. Sau sunt târâţi în dube pentru a fi anchetaţi. Iar alţii, în semn de protest, se autodenunţă. Şi mai mult decât atât: principalele forţe politice lansează una împotriva celeilalte acuzaţii. Penale. Procurorii României sunt pe căi mari. S-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. Instituţia s-a transformat într-un parchet al plângerilor. Penale.
Cândva în cursul acestui an, nu mai ştiu exact data şi nici nu are mare importanţă, Laura Codruţa Kovesi, în calitatea ei de procuror general, a prezentat bilanţul pe anul trecut al instituţiei pe care o păstoreşte. Bine zic unii, rău zic alţii. Dar bilanţul e bilanţ, indiferent de păreri. Iar cifrele au fost puse în bilanţ nu cu o mână duşmană, ci chiar de mâna doamnei Kovesi. Şi aceste cifre arată înspăimântător. Numai în 2011 au existat 2 milioane de cauze penale aflate în instrumentarea procurorilor României.
La o populaţie reală de circa 19 milioane de persoane, dintre care, până la 18 ani, sunt în jur de 3 milioane, şi având în vedere numărul mare de cetăţeni plecaţi din ţară, în cel mai mare val migrator din istorie, circa 2,5 milioane, rezultă că procurorii români au identificat câte o persoană susceptibilă de a fi comis o infracţiune la fiecare 4-5 cetăţeni. Este uluitor. Şi deconcertant. Ceva nu este în ordine. Ori legile sunt idioate şi transformă oameni cinstiţi în potenţiali infractori, şi atunci trebuie să ne întrebăm în ce scop au fost promulgate asemenea acte normative, ori procurorii, din neştiinţă de carte sau din exces de zel, comit prea multe erori. Este total atipic, în orice stat al lumii, un asemenea procent al cauzelor penale raportat la numărul de locuitori majori.
Şi iată că nu ne este de ajuns. Criza politică de la Bucureşti, care a condus la suspendarea şi demiterea politică a lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte, a generat noi infracţiuni false. Noi cauze penale, care, în cele din urmă, se vor transforma în blufuri. Pentru că doamna Kovesi nu ne dă o cifră, şi nu cred că din pudoare sau din ruşine, ci fiindcă nu vrea. Este cifra încă şi mai înspăimântătoare a dosarelor penale, care, în justiţie, se dovedesc simple baloane de săpun. Prin asemenea raportări false şi intenţionat incomplete, se ajunge în situaţia stranie în care, la Consiliul European, atunci când este analizată starea jalnică a Justiţiei din România, procurorii primesc aplauze iar judecătorii bobârnace. Deşi raportul real, între merite şi non-merite, este invers.
Şi fiindcă, cum spuneam, nu ne-a fost de ajuns, mai inventăm alte sute de mii de cauze penale. Ale celor care au îndrăznit să voteze. Ale celor care i-au îndemnat pe cei care au îndrăznit să voteze. Ale politicienilor din partide adverse. Şi ale cetăţenilor, care pot ajunge în curând zeci de mii, care se autodenunţă pentru a le da procurorilor cu tiflă.
Avem un veritabil parchet al plângerii. Care, în loc să-i apere pe cetăţeni, garantându-le siguranţa şi securitatea vieţii şi bunurilor, s-a transformat într-o haită îndreptată împotriva contribuabililor.
