1. omul acesta este banal
2. omul acesta nu are nimic de zis. Nu merită să-mi pierd timpul cu platitudinile lui.
3. după începutul acesta constat ca mediocritatea are liber la exprimare.
Permiteţi-mi să mă explic şi să vă provoc la un exerciţiu de logică. Deunăzi mi s-a oferit ocazia să recitesc "Primul Alcibiade", unul dintre celebrele dialoguri purtate de Socrate în decursul existenţei sale. Acest dialog (Alcibiade vs Socrate), presupun istoricii, a avut loc undeva la sfârşitul secolului V înainte de Hristos, aproximativ acum 2450 de ani. Alcibiade, fiul lui Clinias, care şi doreşte o glorie asemănătoare a marilor lideri antici Cyrus şi Xerxes primeşte o lecţie de logică din partea marelui filozof. Alcibiade îi spune lui Socrates că se va ridica la tribună şi va cere atenienilor puterea. Despre ce va vorbi?, îl întreabă Socrate. Cu siguranţă despre lucruri pe care ceilalţi atenieni nu le ştiu, îi răspunde tânărul. Ca exemplu vă ofer câteva dintre întrebările adresate de Socrates viitorului său discipol: "Sunt încredinţat că dacă vreunul din zei te-ar întreba : Ia spune, Alcibiade, ce preferi: să-ţi duci viaţa mulţumindu-te cu toate bunurile de care ai parte acuma, sau să mori pe loc, în cazul că nu-ţi va fi îngăduit să dobîndeşti mai mult?, atunci sînt încredinţat că tu ai alege mai curînd moartea." , "Nu e aşa că nu cunoşti decît acele lucruri pe care sau le-ai învăţat de la altcineva sau le-ai aflat singur?" , "Este oare cu putinţă să fi învăţat un lucru sau să-l fi aflat tu însuţi, fără să fi vrut a-l învăţa, ori a-l cerceta tu însuţi?" sau "Nu ştii că cei ce urmează să-i înveţe pe alţii un anumit lucru trebuie mai întîi să-l cunoască ei înşişi? Ori nu e aşa?". Neprimind nci un răspuns logic şi concludent de la tânărul Alcibiade, ci doar şovăieli, Socrates îşi permite a-i spune adevărul tânărului: "Află, nepreţuitule, că faci casă bună cu neştiinţa de cea mai joasă speţă, aşa cum te denunţă discuţia noastră şi cum tu însuţi te denunţi. De aceea te şi avînţi în politică, înainte de a te forma prin educaţie. Dar nu eşti tu singurul care a ajuns în această stare: aşa s-a întîmplat cu cei mai mulţi care văd de treburile acestui oras ...".
Concluzia acestui dialog (pe care vi-l recomand a-l citi atunci când aţi avea timpul şi aplecarea să o faceţi, pentru a vă convinge singuri de realitate) sună dramatic pentru cel ce se dorea, la acea vreme, politician: nu poti fi un om politic decit dacă ai invaţat acest lucru. Argumentele filozofului sunt:
- nu l-ai invatat de la alţii la scoală pentru că nu se învaţă la şcoală.
- nu ai avut un profesor privat de politică sau un mentor.
- nu l-ai învatăţat singur pentru ca nu a existat nici un moment in care să îţi fi dat seama ca nu il ştii şi să te fi apucat să inveţi.
- nu poţi fi un om politic pentru că nu te pricepi la asta.
Veniţi rogu-vă în zilele noastre şi aplicaţi aceeaşi logică în cazul celor care se află în Parlament, Guvern şi la Cotroceni. Aplicaţi-o, rogu-vă, şi în cazul celor care îşi doresc să candideze pentru un mandat de deputat sau senator, în colegiile dumneavoastră. Gândiţi-vă la numele consacrate ale politicii locale şi care, tot ce este posibil, vă vor cere votul: Petru Călian, Adrian Gurzău, Daniel Buda, Alin Tişe, Alexandru Cordoş, Cornel Itu, Marius Nicoară, Ioan Petran, Mihai Szeplecan, Mate Andras Levente, Laszlo Attila, Eckstein Kovaci Peter, Steluţa Cătăniciu, Remus Lăpuşan, Aurelia Cristea, Liviu Alexa, Adrian Papahagi, Mircia Giurgiu, Ioan Roman (scuze dacă am omis pe cineva şi l-am lezat prin absenţă). Gândiţi-vă totodată, rogu-vă, care dintre cei nominalizaţi ar face faţă unui astfel de dialog cu d-voastră cititorul, care s-ar apropia măcar de pretenţiile dumneavoastră. Eu mă voi confrunta cu ei în direct la radio în campania electorală şi vă asigur c[ nu le va fi deloc uşor. Mă angajez ca în calitate de om de radio să mă substitui cititorilor acestui editorial. În cazul în care nu veţi găsi vreo competenţă care să le argumenteze motivaţia de a se numi om politic, o să le spun ceea ce i-a transmis Socrate la final discipolului Alcibiade: "Aşadar, nu îngăduinţa, nu dreptul de a lucra după bunul plac trebuie să le cauţi, pentru tine şi pentru cetate, ci dreptatea şi înţelepciunea. (...) Ĺ mai bine, asadar, nu numai pentru un copil, ci şi pentru un om în toată firea să se lase condus de către cel mai bun decît dînsul, decît să conducă el însuşi, dacă nu e înzestrat cu virtute, adică suflet şi cinste."
Dacă printre „politicienii" noştri, singurul care şi-a declarat public mentorul a fost premierul Victor Ponta în persoana lui Adrian Năstase (dacă o fi bine sau rău vă las pe dumneavoastră să decideţi) vă dau exemplu de lideri politici din istorie sau prezent care şi-au declarat public mentorii: Helmut Kohl pentru Angela Merkel, Richard M. Daley (fost prmar al orasului Chicago 1989-2011, familia Daley a stat la baza alegerii lui John F. Kenedy ca presedinte al SUA in 1960 si Barack. Obama in 2008), desemnat de revista "Time" in 2005 cel mai bun primar al marilor orase, pentru Barack Obama, Gheorghe G. Dej pentru Nicoale Ceausescu şi Stalin pentru Ghe. Gheorghiu Dej. Să şi zâmbim puţin Mark Gitenstein (ambasador SUA la Bucuresti) a declarat că are un mentor în persoana Monicăi Macovei. Sper ca EBA să nu-şi nominalizeze tatăl şi să nici nu mai candideze!
