Era acolo când a venit la Cluj. În picioare, la marginea terenului, strigând la Nicola sau Popa. Câteva sute de curioşi înfruntau gerul pentru o terapie de grup programată sâmbăta, de la ora 11:00, pe baza "Dan Anca". Cu o glumă, cu autoironie, cu scandări din tot sufletul. Roberto Iancu era întrebat dacă a înghiţit o minge, iar mijlocaşul rotofei nu se burzuluia la fani, ba chiar le zâmbea şi-i aplauda la finalul meciului amical. Alţii comentau că ora partidelor de verificare e numai bună pentru viitorul sezon, că "U" se pregăteşte pentru un drum lung. Nu erau bani de transferuri, lotul era firav pentru a te gândi serios că Universitatea poate depune recurs la sentinţa retrogradării.
Marius Popescu era acolo, la marginea terenului, în picioare. Proaspăt sosit, Ioan Viorel Ganea privea partida din tribuna construită pe schelet metalic. Tot în picioare şi la fel de concentrat. Dacă pe Calcan şi Ursu nu i-a observat, pe Marius nu avea cum să nu-l vadă. Cei doi au fost colegi o vreme la Gloria Bistriţa şi urmau să colaboreze la "U" pentru un pariu nebunesc, salvarea "Şepcilor Roşii". Popescu, Papi pentru fani şi prieteni, a fost umbrela sub care s-a adăpostit Universitatea când Dulca şi Şumudică au plecat din cauza prognozei care anunţa că vremea se va înrăutăţi la Cluj. A asigurat interimatul cu girul federaţiei, fiindcă îi lipsea din portofoliu Licenţa Pro. S-a zbătut ca echipei să i se asigure masa, să aibă condiţii decente. A condus formaţia câteva luni şi nu a apucat să discute telefonic mai mult de un minut, două, cu Ioan Mărginean, administratorul camuflat al clubului. A interpretat în iarnă şi rolul mediatorului pentru a-i convinge pe fotbalişti să nu dezerteze. Ganea a fost soluţia găsită de conducerea compromisă pentru a putea trece un antrenor pe foaia de joc. Un debutant în prima ligă, orgolios, hotărât să profite de şansa ivită. Popescu a rămas secund, un sfătuitor abilitat al noului tehnician.
Vineri dimineaţă, înaintea antrenamentului, Ganea l-a înştiinţat pe Marius Popescu că nu mai face parte din staff-ul său, că va fi numit şef al Centrului de Copii şi Juniori. Nu a primit explicaţii convingătoare, a înţeles că a fost dorinţa şefilor. Bineînţeles că Mărginean, administratorul delegat de Walter să stingă lumina, nu a catadicsit să-i transmită vestea. Dacă pe Gicu Grozav îl suna aproape zilnic să-l determine să accepte mutarea la Ploieşti, în cazul lui Papi invoca probabil bugetul de austeritate şi evita să încarce factura telefonică. În săptămâna în care la Vatican ieşea fumul alb al speranţei, la Cluj Papi era trimis la să aibă grijă de copii. O misiune frumoasă, onorantă la un club ca Universitatea, doar modul în care i-a fost prezentată lasă de dorit. Ba e chiar jignitor. După atâtea luni de chin şi stres, Popescu merita, dacă nu o primă, măcar să-şi câştige dreptul la Respect. Nu e Marius cel mai bun antrenor din lume, nu o fi nici cel mai sprinten secund, dar a muncit serios şi nu a fugit mâncând gazonul când a găsit în meniu un peşte nedezosat.
E ceva în gena Universităţii, altfel de ce soarele o vede aşa de rar? Mereu are parte doar de liniştea dinaintea furtunii. Până şi numerele din anul înfiinţării se repetă, 19 şi iar 19. Sisi a fost nevoit să se opereze din nou. Tot săptămâna trecută a demisionat şi administratorul judiciar, care începuse să aşeze hârtiile în ordine şi să-i ofere formaţiei o pauză de respiraţie. O renunţare care i-a intrigat pe suporteri, care-l bănuiesc pe Florian Walter de manevre oculte. E suspect şi refuzul Ligii Profesioniste de a vira banii din drepturile de televizare, de parcă ar aştepta momentul prielnic pentru ca fostul domn Buşcă să nu rateze potul.
Echipa oferă singura bucurie, s-a legat repede şi a cules puncte vitale. Privit cu scepticism, Ganea a dezlegat ştreangul. Luni urmează o nouă încercare la Braşov, apoi un cantonament la munte. Pe Papi îl veţi găsi pe baza „Dan Anca". Fără să pozeze în erou, fără să facă pe victima. Gata să-şi ducă până la capăt „contractul sufletesc".
