Dacă nu s-ar auzi, nu s-ar povesti. A fost o simfonie în roşu, galben şi albastru. Doar aceste culori pot înlocui albul şi negrul în cromatica tribunei la meciurile Universităţii Cluj. S-a cântat şi s-a scandat din tot sufletul. Vocile nu au amuţit în pofida startului ezitant al handbalistelor noastre, în pofida ecartului de cinci goluri care s-a menţinut enervant aproape tot meciul. În ultimele minute sala a aplaudat în picioare strădania Universităţii de a cosmetiza înfrângerea. Nu îţi trebuie dicţionar ca să înţelegi ce se întâmplă. Iubirea nu are nevoie de translator. „Îmi scot pălăria în faţa acestor fani. A fost o atmosferă incredibilă", e mărturia lui Ambros Martin, antrenorul formaţiei maghiare. „Nu am mai văzut aşa ceva", i-a ţinut isonul omologul său, Gheorghe Covaciu.
Au fost câteva înţepături previzibile. Oaspeţii au strigat „Suntem acasă!", iar clujenii au replicat cu „Afară cu ungurii din ţară!". În pofida unui incident izolat, prezentat de „Gazeta Sporturilor", atmosfera a fost de nivel european. Românii treceau pe lângă galeria maghiară cu paharele de apa sau Cola, fără să fie deranjaţi şi fără să-i provoace pe oaspeţi, combatanţi din ambele tabere au fumat împreună în faţa sălii, au împărţit vespasienele. La Cluj, patriotismul nu e o noţiune desuetă. Înlocuiţi o oră de dirigenţie cu o partidă de Liga Campionilor la handbal. Copiii vor recepta mesajul tribunei tricolore. Vor vedea că românii pot fi şi solidari, că nu toţi renunţă la greu. Bannerele galeriei te trimit spre cartea de istorie.
Am avut privilegiul să urmărim una dintre cele mai bune formaţii de handbal din lume. ETO Gyor poate furniza cel puţin trei jucătoare pentru o selecţionată mondială. Gorbicz ne-a amintit de Gaţu, care a văzut partida în picioare, dintr-un colţ al sălii, prin soluţiile ingenioase găsite şi capacitatea de a improviza. Oaspetele au profitat de greşelile neforţate ale clujencelor şi s-au distanţat fără să forţeze. Loke a înscris aproape tot, Lekici a fost la fel de eficientă. Rezervele nu au slăbit strocul. A ieşit Haraldsen, iar în poartă a intrat Herr, ce a încheiat partida cu 13 intervenţii reuşite. Dacă fetele noastre ar fi marcat în toate situaţiile de „1 la 1" irosite, probabil că rezultatul ar fi fost mai strâns. Aici intervine şi valoarea, iar diferenţa între cele două loturi este uriaşă.
Nu am avut suficiente variante în ofensivă. Nu întâmplător, „U" Jolidon nu a primit nici o aruncare de la 7 metri. Defensiva finalistei Ligii Campionilor a fost mult prea puternică pentru Chintoan şi celelalte fete. Doar Ani Senocico a spart zidul maghiar şi a îndoit în două rânduri mâinile portarului cu aruncări explozive. Ambros a sesizat hiba şi a mutat la pauză. Mai întâi arţăgoasa Szepesi, apoi Tervel au luat-o pe Ani în marcaj om la om. Senocico s-a şi accidentat, iar colegele ei au resimţit absenţa liderului. A intrat foarte bine în joc Ionica Munteanu şi are argumente să fie portarul titular.
"U" Jolidon nu s-a făcut de râs. E un prilej să acumuleze experienţă, să simtă gustul meciurilor mari. Conducerea trebuie să aducă sportive valoroase dacă vrea să-şi propună un obiectiv mai îndrăzneţ. Nu avem de ce să fim dezamăgiţi acum. Să ne bucurăm de fiecare gol şi să aşteptăm prima victorie în dubla cu Podravka Koprivnica.
„300" e filmul ce evocă rezistenţa eroică a luptătorilor spartani în bătălia de la Termopile. „3.000" a rulat în weekend la „Horia Demian" în ciuda tabelei de marcaj. Dacă doriţi să-l revedeţi, prindeţi bilete pentru meciul de sâmbătă.
