65 de ani de la eliberarea Ardealului: un septembrie eroic

În această toamnă se împlinesc, iată, 65 de ani de la eliberarea Ardealului de Nord, graţie eroismului armatei române în primul rând, dar apoi şi a intrării în luptă a aliaţilor!

Cronica acţiunilor militare ale armatei române înscrie însă şi pagini de vitejie cum numai la Mărăşeşti s-au mai cunoscut, unele dintre ele referindu-se şi la primele lupte ale Armatei I română, date în septembrie 1944 pentru eliberarea Bihorului şi Crişanei. Referitor la aceste lupte, iată ce scrie în Ordinul de zi nr.2 al comandantului Armatei I, generalul de Corp de Armată, Nicolae Macici: “ voi aţi păzit pământul străvechi al Banatului şi Crişanei şi aţi stăvilit încălcarea pe care duşmanul voia să o adâncească către inima Transilvaniei voastre.

 

După ce aţi dezarmat prin luptă pe germanii care ocupau multe puncte însemnate din Transilvania, v-aţi bătut timp de aproape o lună de zile, pe graniţa de vest (rezultată din Dictatul de la Viena n.n.) şi în Munţii Apuseni, în cele mai grele condiţii, atât cu oştile ungureşti, cât şi cu cele germane (...). Voi aţi ţinut piept unui inamic mult mai numeros, sprijinit de multe tancuri, de avioane şi de tot atâtea arme grele (...). Voi, de multe ori, v-aţi bătut fără tunuri anticar, fără sprijin de tancuri şi uneori, chiar fără tunuri (...). După cum tribunii lui Avram Iancu au apărat cu coasa şi toporul drepturile neamului românesc asupra pământului strămoşesc, tot aşa Batalionul 5, vânători de munte şi Batalionul 22, vânători de munte au distrus unităţi inamice care pătrunseseră în văile munţilor, exact pe aceleaşi locuri pe care, în 1848, popa Groza a sfărâmat la Ocoliş o oaste maghiară, iar moţii, cu femeile lor, au nimicit la Fântânelele Someşului Rece armatele unuii general ungur”.

 

Generalul Macici mai evidenţiază în Ordinul său de zi eroismul elevilor de la şcolile de subofiţeri din Păuliş şi Radna, al artileriei şi al corpului aerian pentru contribuţia adusă la prima mare victorie a armatei române de după actul de la 23 august, care a luptat SINGURĂ, fără aportul aliaţilor. Generalul Macici mai scrie, adresându-se soldaţilor şi ofiţerilor săi, că “voi aţi îndeplinit prin lupta voastră PRIMUL PAS pentru reîntregirea Transilvaniei sfârtecată în 1940 (...), aţi asigurat forţelor aliate ruseşti ieşirea din strâmtorile munţilor” şi că “ de azi încolo, forţele aliate sunt gata să pornească spre Budapesta”.

 

într-adevăr, în acest septembrie eroic din 1944 au fost eliberate oraşele Târgu-Mureş şi Oradea, deschizând drumul spre Cluj, ce avea să fie şi el eliberat la 11 octombrie 1944, iar la 25 octombrie a fost eliberat tot Ardealul.

 

în Ordinul său de zi, generalul Macici amintea şi de faptul că “în Munţii Apuseni, bătăliile duse au deschis din nou cartea vitejiei strămoşilor lor”. Este momentul să spun că după 1989 am avut prilejul gazetăresc să fiu vizitat de comandantul Batalionului Fix din zona Fântânele, care mi-a descris pe larg cele 40 de zile de lupte duse de aceşti rezervişti, pensionari şi alţi oameni mobilizaţi în armată, care au format un zid de foc pentru stăvilirea inamicului. în acest context, s-a aliat şi micul grup al Centralei Electrice din Someşul Rece, unde, din păcate, a căzut în lupte chiar conducătorul lor, Cadiş.

 

Dar, desigur, despre eliberarea Clujului şi a Ardealului la 25 octombrie vom reveni, încercând să eliminăm minciuna prin omisiune pe care istoricii militari au comis-o despre cele întâmplate în acea zi.