A înnebunit România. Jurnaliştii cer anchetarea presei

Războiul pro Băsescu – anti Băsescu continuă în România spaţiului mediatic chiar şi la 3 luni şi jumătate de la finalizarea ultimului act al războiului electoral. Presa continuă să fie ruptă pur şi simplu în două. Războiul continuă, deşi câştigătorul se cunoaşte încă din 7 decembrie.

Bob Woodward şi Karl Berstein, cei doi reporteri americani de la Washington Post care au declanşat scandalul Watergate, ar fi fost anchetaţi şi arestaţi imediat dacă ar fi trăit în România zilelor noastre. Culmea este că anchetarea şi arestarea acestora nu ar fi fost cerută de către Procuratură, ci de către colegii de la New York Times or USA Today care au pierdut exclusivitatea şi erau şi plasaţi din punct de vedere politic în altă tabără.

 

Afacerea Watergate a deschis un nou capitol la nivelul activităţii media, cu precădere în relatarea activităţii politicienilor din Statele Unite. Pe scurt, presa scrisă şi ziarele au devenit mult mai agresive şi mult mai virulente după succesul înregistrat prin demisia preşedintelui Nixon. Cei doi jurnalişti, Woodward şi Berstein, au devenit exemple ale jurnalismului de investigaţie şi au fost laureaţi ai premiului Pulitzer. Comparaţia între România şi Statele Unite este complet anormală, însă, cu siguranţă, acolo nimeni nu şi-a permis şi nu şi-ar permite, fiind la un ziar concurent, să ceară declanşarea anchetei Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece anumite documente ale unui dosar penal aflat în lucru s-au scurs înspre presă.

 

Documentele respective, încadrate la categoria “secret” au ajuns însă şi la Comisia Juridică din Senatul României şi foarte simplu acestea puteau fi “scurse” de acolo! Ce mi se pare însă extrem de grav este că cei care cer ca Dan Tăpălagă, fostul director editorial al ZIUA de CLUJ, acum la Hotnews, să spună de unde are stenogramele nu sunt procurorii, reprezentanţii Serviciilor de Informaţii sau partidele politice incriminate, ci tocmai colegii de breaslă.

 

Astăzi colegii jurnalişti, mai ieri, adică până în 2005, chiar colegi de redacţie împreună cu Tăpălagă la cotidianul Evenimentul Zilei, susţin nici mai mult, nici mai puţin că SRI ar trebui să declanşeze o anchetă privind scurgerea informaţiilor conform Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind Protecţia informaţiilor clasificate, respectiv şeful DNA Daniel Morar şi procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi “să-i găsească pe eventualii sifonari din curtea lor”. “Cotidianul.ro cere ancheta deoarece bănuieşte implicarea Hotnews în scandalul stenogramelor în cazul Cătălin Voicu, fie printr-o relaţie neprofesională cu Parchetul, fie printr-o legătură ce poate fi suspectă cu lumea care e incriminată acolo”.  

 

Pot înţelege că Hotnews s-a aflat în timpul campaniei electorale mai aproape ca simpatii politice de Evenimentul Zilei şi B1 TV, iar cotidianul.ro şi Cornel Nistorescu s-au aflat mai aproape de Antena 3, Antena 1, Realitatea TV, Jurnalul Naţional sau Săptămâna Financiară. Până la urmă, fiecare a ales să-şi facă politica editorială după cum a considerat de cuviinţă. Am ales să scriu acest text tocmai datorită faptului că în timpul campaniei electorale m-am aflat mai aproape de cea de-a doua dintre cele două “tabere prezentate”.

 

Tocmai de aceea îmi permit să spun cu şi mai multă hotărâre decât aş fi făcut-o dacă eram în urmă cu patru luni în cealaltă parte că mi se pare nu doar ciudat, ci şi periculos pentru însăşi libertatea presei şi bineînţeles pentru protecţia surselor demersul colegilor de la cotidianul.ro. Pur şi simplu nu pot înţelege cum astăzi Cornel Nistorescu îi cere fostului său subaltern de la Evenimentul Zilei din perioada bătăliilor crunte cu Guvernarea Năstase ceea ce în urmă cu şase ani afirma că este o îngrădire a libertăţii presei. Atuncă când în 2004 Cornel Nistorescu, Dan Tăpălagă, Dan Turturică şi Ioana Lupea scoteau pe piaţă celebrele “stenograme ale guvernării PSD”, domnului Nistorescu i s-a părut anormală cererea de a-şi devoala sursele.

 

Astăzi, lui Dan Tăpălagă de la Hotnews i se cere din interiorul presei (!!!) să-şi devoaleze sursele. Sigur că atunci vorbeam de discuţiile din cadrul unui Birou Permanent Central şi din cadrul unei Delegaţii Permanente ale unui partid, PSD, iar astăzi vorbim de interceptări telefonice dintr-un dosar aflat la Parchet care are în prim-plan un senator PSD. Da, există coincidenţe, dar şi o diferenţă dacă privim lucrurile strict din punct de vedere al legalităţii, însă o devoalare a surselor în acest caz ar duce presa din România într-o situaţie extrem de dificilă în raport cu chiar cei care aleg încă să se adreseze presei atunci când nu mai au încredere în nimeni altcineva. Demersul domnului Nistorescu pare mai mult un reglaj de conturi strict la nivel politic cu Dan Tăpălagă şi Hotnews, care în campania electorală au ales să fie mai aproape de cealaltă parte.

 

Din punctul meu de vedere, nu cred că cei de la Hotnews trebuie să spună şi, de altfel, sunt convins, aşa cum îi cunosc cel puţin pe Tăpălagă şi pe Biro, că o vor face vreodată. Sunt convins, de altfel, că orice jurnalist care se respectă nu-şi va devoala niciodată sursele, chiar dacă autorităţile statului ar face presiuni şi ar da condamnări peste condamnări pentru asta. Sursele trebuiesc protejate, pentru că altfel jurnaliştii îşi pierd chiar şi bruma de credibilitate pe care o mai au! Din păcate, războaiele simpatiilor politice tind să transforme chiar şi jurnalişti cu istorie în personaje desprinse parcă din primii ani de după “Revoluţie”, ani în care ajungeau să se certe şi să se duşmănească chiar şi membri ai aceleiaşi familii. Fac parte din acea categorie de cititor de presă care nu poate uita în nici un caz editorialele semnate ani la rândul de Cornel Nistorescu în Evenimentul Zilei sau campania curajoasă dusă de acelaşi Nistorescu în EVZ în anii 2003-2004 împotriva “stăpânirii Năstase”.

 

De asemenea, fac parte din acei cititori de presă care nu are cum exclude Hotnews de la lecturarea sa zilnică şi nici textele lui Dan Tăpălagă despre care nu se poate spune că nu sunt scrise cu talent, cultură şi spirit critic. ªtiind istoria comună până la un moment dat a celor două entităţi din presa românească, mi se pare extrem de grav că un personaj precum sinistrul domn Voicu - ce pare ceva între un naş sicilian şi un mitoman grav bolnav - poate adânci o tăietură creată încă în timpul campaniei electorale, care astăzi ar fi trebuit să fie deja cicatrizată. Era şi este în interesul presei.