Fără propagandă bine gândită și bine țintită, fără alianțe sofisticate și spionaj performant, fără strategii cumpănite și manevre de amploare.
Dar a început. Al treilea război mondial este în plină desfășurare.De această dată, însăși definiția războiului este dată peste cap. Până acum, războiul „oficial" de apărare avea drept menire apărarea populației civile, asigurarea supraviețuirii statului și protejarea bunurilor materiale ale națiunii. Războiul de cucerire avea drept menire exact contrariul.
Acum, războiul de cucerire se poartă cu mijloace neconvenționale; nu mai putem vorbi despre cucerirea de teritorii, de subjugarea de națiuni, de jefuirea bunurilor aparținând altora. Scopul este dominarea prin teroare a spiritului unor întregi populații, națiuni, continente, pentru a asigura o stăpânire intensă, pe perioade îndelungate... pentru vecie chiar, dacă este posibil.
Teroarea, în toate formele posibile, nu este o invenție modernă, iar Europa nu a fost niciodată străină de deliciile acestui pervers instrument de atingere a scopurilor politice sau economice. Cititorii avizați ar trebui să știe cât de utilizată a fost teroarea numai în perioada postbelică, de către grupări europene ca Ordine Nuovo, Black September, IRA, Red Army Faction, Ordine Nero sau de către naționaliștii basci, care nu s-au dat în lături de la nici o mârșăvie pentru a-și urmări scopurile imunde.
Primul atentat aparținând unei organizații islamiste s-a petrecut în 1982, la Paris, și aparține grupării Abu Nidal, care lupta pentru drepturile palestinienilor în teritoriile ocupate. Să nu uităm, în respectiva perioadă, Europa se pregătea pentru sângeroasa și nedreapta sfâșiere a comunității iugoslave. Numai în Bosnia confruntarea dintre anii 1992 și 1995 a generat peste 100.000 de morți și două milioane de refugiați - vă mai amintiți, era la doi pași.
Și oare cât ne-a păsat?! Nu ne-a păsat! Știam prea bine că este doar un episod violent, tragic și nedrept, al separării dureroase între vecini și conlocuitori. Respectivul conflict (repet, peste 100.000 de morți și două milioane de refugiați... nu este o situație oarecum asemănătoare cu cea din Siria?) s-a încheiat cu artificialul acord de la Dayton, care este departe de a da satisfacție unei populații greu încercate.
Dar a adus un soi de pace amară - pe când în noua amenințare pe care Statul Terorii o aduce la adresa lumii creștine nu există loc de împăcare, nu există loc pentru respect și înțelegere. Este un război, unul adevărat și necruțător, pornit împotriva lumii creștine, a prosperității ei, a valorilor ei morale, sociale și legale, război care nu se va încheia decât printr-o victorie totală a uneia din părți sau printr-un armistițiu, favorabil în fapt celor care doresc cu înverșunare să schimbe lumea în care trăim.
Este, metaforic vorbind, refluxul marelui val al prosperității și modernității, al globalizării modului de viață occidental la scara întregii planete. Capitalismul occidental, triumfător în cel de-al doilea război mondial, s-a grăbit ca un virus necugetat să se cloneze în colțurile acestei planete și de-abia acum constată cu stupoare că toate aceste popoare au preluat din febra globalizării numai avantajele materiale, nu și valorile morale. Și, în definitiv, pentru ce le-ar fi preluat, atunci când capitalismul economic a dovedit neînțelegere, desconsiderare sau chiar dispreț pentru valorile morale ale acelor națiuni?
Iar acest reflux sosește cu ce este mai puternic în „valorile morale„ ale islamului: intoleranța față de „necredincioși" (cu alt cuvânt, „ghiauri„), strictețea respectării codului de comportament, strictețea respectării regulilor religioase, impunerea fervorii religioase drept normă de existență. Refluxul este susținut cu cea mai puternică dintre armele universului: ura înverșunată. Un kalașnikov mânuit cu înverșunare poate pune pe jar o întreagă națiune, un întreg continent chiar.
O bombă disimulată într-o doză de băutură răcoritoare poate transforma direct în îngeri peste 200 de călători care se întorceau în avion de la locul petrecerii vacanței. Mai mult de atât, statul terorist, care se vrea port-drapel al islamului, sau ideologia islamică extremistă, exprimată de alte entități, cum sunt Al-Qaeda sau Boko Haram, sunt în ofensivă mai peste tot: în Pakistan, Afganistan, Siria, Irak, Nigeria, Mali, Tunisia, Libia, Egipt, Liban, Kenya. Și în Europa.
Statele Unite sunt următoarele pe listă. Nici Rusia nu este uitată. Ofensiva teroristă a produs anul trecut aproape 33.000 de victime. Și pierderi economice incomensurabile. (Bun randament al terorii, dacă ne gândim că bugetul ISIS este de două miliarde de dolari, obținuți cu precădere prin contrabanda cu produse petroliere).
Nu este mult, poate veți spune - dar nu este decât începutul, iar atmosfera de teroare generalizată pe care o nasc aceste atentate ivite din senin poate să destabilizeze însăși echilibrul politic și militar mondial. Închipuiți-vă numai cum s-ar prezenta forța terorismului islamic dacă state puternice militar, cum sunt Egiptul și Turcia, ar cădea în mrejele sale otrăvite? În Egipt, era cât pe ce să se întâmple...
Să înțelegem deci că, prin amploarea manifestărilor, prin extinderea lor la scară planetară, a început al treilea război mondial. După anii terorii nucleare, acesta era cel la care ne așteptam cel mai puțin. Și care, prin această manifestare intempestivă, este cu atât mai inevitabil și cu atât mai periculos.
Este momentul atitudinilor hotărâte. Europa trebuie să înțeleagă ceva din înțelepciunea taoistă, care spune: „Omul înțelept este hotărât numai de nevoie". Nevoia este aici. Și ne apasă implacabil. Trebuie să fim hotărâți, precum senatorul Cato cel Bătrân, care își încheia fiecare discurs din senatul Romei cu cuvintele: „Cartagina trebuie distrusă". Și Cartagina a sfârșit prin a fi distrusă...
