Alb şi mai mult negru

Alb şi mai mult negru
Mitingurile trec, inimile de piatră rezistă. Nici o veste bună pentru „U”

„Ca la nebuni" nu e numai titlul piesei de teatru în care au jucat joi seară, în Diesel, Sorin Misirianţu şi Adriana Băilescu. E şi o parte din România. Aţi auzit ştirea. O mamă şi-a aruncat copilul din taxi pe Podul Grant. Nu surprinde doar gestul şocant al femeii, ci şi informaţia că mai încercase de două ori să scape de bebeluş. Te întrebi de ce Protecţia Copilului nu a intervenit până acum, de ce sugarul i-a mai fost încredinţat nebunei din Oradea, de cât timp au nevoie autorităţile să intervină? La prima vedere, e un caz ieşit din comun. Doar la prima vedere. Să fim un pic mai atenţi. Mai ştim o persoană ce se înverşunează să scape de o povară. Ba o expediază la Bistriţa, ba la Craiova, ba la Buzău, ba anunţă că va muri în curând. Diferenţa e că Anamaria Prodan nu are nevoie de buletin psihiatric. Ea îndeplineşte cu mult zel misiunea primită de la Florian Walter. Dacă bebeluşul a fost salvat de taximetrist şi de şoferii atenţi, „U" Cluj e apărată în stradă de suporteri. „Staţi după dunga albă!", le-a cerut un jandarm protestatarilor. Dunga roşie era adjudecată.

Joi a fost un nou miting al „Şepcilor Roşii". E 11 octombrie, Ziua Eliberării Clujului de sub ocupaţia horthystă. Alb-negrii vor să-şi salveze echipa din ghearele unui patron nedemn.S-au strâns tot pe Eroilor cu un mesaj ferm: „U" Cluj nu moare! Printre ei, un domn cu alură aristocratică, bun de pus pe o stampă. E flancat de băieţii săi. „Sunt Romulus şi Remus, copiii mei. Lupoaica e şi ea aici, în preajmă. Am venit să vedem dacă ne ascultă cineva. Îmi creşte sufletul când văd că sunt atâţia tineri". Remus Câmpeanu îşi face curaj când priveşte în jur. Baricada vie s-a pus în mişcare. Jandarmii spun că au fost 500, presa a vorbit de 2.000 de fani. Important este că au participat, că le pasă, că nu renunţă, că vor să pună capăt şantajului. Criticul Mircea Tomuş şi veteranul Nicolae Szoboszlay au identificat o soluţie pentru salvarea clubului. Au propus ca echipa de fotbal să fie preluată de Universităţile clujene. E o variantă ce merită discutată.

Suporterii trebuie să treacă la următorul nivel. Mitingul de joi a fost sărac în mesaje şi bogat în sudalme. S-a înjurat prea mult, când miza era Universitatea. Aveţi nevoie de simpatia publicului, nu le ridicaţi mingea la fileu celor care vă prezintă drept un grup recalcitrant. E de înţeles că răbdarea voastră e limitată, că nu mai suportaţi bătaia de joc şi lipsa de implicare a autorităţilor. Organizaţi grupuri de lucru şi solicitaţi întâlniri cu primarul, cu preşedintele Consiliului Judeţean, cu rectorii, cu oamenii de afaceri. Fiţi inventivi şi insistenţi. Alegeţi un lider care să dea tonul acţiunilor şi scandărilor. E o prioritate, trebuie să strângeţi rândurile şi să treceţi peste orgolii. Cu un lider recunoscut de grup, nu ar mai fi posibil ca orice înjurătură a unui înfierbântat să fie preluată de alţi entuziaşti. Au fost înjuraţi Boc şi Uioreanu, dar e un risc asumat când ocupi o demnitate publică şi eşti insensibil la suferinţa alegătorilor. „Credeţi că au dreptate?", a fost întrebat un jandarm când coloana mărşăluia prin faţa primăriei. „Au dreptate, au, dar să nu sară calul". A fost oprită şi circulaţia, spre disperarea şoferilor prinşi în trafic.

„Brandul şi palmaresul sunt ale Clujului", a amintit Emil Boc. Primarul nu a vorbit din proprie iniţiativă, ci a fost întrebat de un ziarist după ce a depus o coroană de flori la festivităţile prilejuite de Ziua Eliberării Clujului. „Întotdeauna pentru noi românii istoria noastră este un element de mândrie... Astăzi ne aflăm în cea mai lungă perioadă de pace pentru că o ţară care nu-şi respectă eroii este o ţară fără viitor", a declarat, la ceremonie, Boc. Probabil că textul a fost scris de un consilier. Altfel, nu pricepem pasivitatea cu care e tratată Universitatea, clubul ce va împlini un secol peste şapte ani. Dacă nu-i respectăm povestea, există riscul ca la centenar mingea să fie înlocuită de o coroană. Brandul şi palmaresul vor fi tot ale Clujului, dar şi ruşinea.

Comenteaza