Spun, din capul locului, că alegerile uninominale pentru Parlament sunt un mare fiasco. Sper ca noul Legislativ să se trezească şi să renunţe la formula asta imbecilă a unui uninominal strâmb, în care dacă nu ai făcut 50 % + 1, eşti la mâna nedreaptă a redistribuirii. Tocmai de asta, pentru România s-ar potrivi la fix votul "drept" al listei. Sau un uninominal pe bune, în două tururi pentru cei care nu obţin majoritatea voturilor de prima dată. Cel puţin, nu am mai avea parte de un război ipocrit şi ascuns între candidaţii aceluiaşi partid. Fiecare încearcă să obţină voturi mai multe decât un alt coleg, care candidează într-un colegiu diferit.
E o competiţie neloială între membrii aceluiaşi grup politic. Am asistat perplex, ce-i drept, în judeţul vecin Clujului, unde candidatul unei formaţiuni ajuta adversarul colegului său din alt colegiu, pentru ca cel din urmă să obţină cât mai puţine voturi. De aici şi prezenţa unui blat sinistru între partidele politice, care la nivel de lideri îşi împart colegiile în eligibile şi neeligibile pentru o siguranţă mai mare la alegeri. Adică fac în aşa fel încât să aibă contracandidaţi de formă, preferând să simuleze, astfel, jocul penibil al unei competiţii inexistente.
În plus, nu toţi candidaţii cu şansă sunt şi cei mai buni. Mulţi, sunt nişte indivizi fără culoare, fără consistenţă, cu avere (câtigată licit sau nu, e o altă discuţie), şi care defilează cu găleţi, cu mici şi bere prin colegii în goana după voturi. Pe principiul că oricum foamea e mare. Ca să nu mai spun de baronii care îşi trimit odraslele să se facă legiuitori. Dacă aşa a făcut Traian Băsescu cu Eba, de ce nu ar face şi alţii la fel? Nu mai vorbesc de lipsa de etică a partidelor care, în anumite cazuri, ne propun soluţii imorale: candidaţi care de-a lungul vieţii au schimbat taberele precum cămăşile din şifonier. Şi uite aşa se aleg în forul de decizie supremă al statului oameni puşi pe căpătuială, care nu au nici în clin nici în mânecă cu treaba de a legifera, de a da legi bune pentru ţară. O dată că nu pot, nu îi duce capul, o dată că nu vor, nu e în interesul lor. Nu uitaţi, alegerea uninominală la generale, stabilită în urmă cu mai bine de patru ani de politicieni, a făcut ca Parlamentul 2008 - 2012 să fie cel mai slab din istoria postdecembristă a României. Nu o spun eu, a spus-o politologul Cristian Pârvulescu la Realitatea TV Cluj şi studiul realizat de Institutul pentru Politici Publice.
Mai mult, "uninominalul românesc" irită la maxim. Nu îi poţi vota pe candidaţii, consideraţi a fi cei mai buni şi care în cazul unui vot pe listă s-ar fi regăsit acolo, poate chiar pe primele poziţii. De exemplu, la Senat, cel mai bun candidat ARD este Alin Tişe, cel care la localele din iunie a fost de departe cel mai votat în Cluj-Napoca. Tişe se bate pentru un mandat în colegiul 1. În timpul ăsta USL îşi trimite cele mai bune variante pentru Senat în colegiile 3 şi 4, pe Marius Nicoară şi Alexandru Cordoş. Astfel, cei mai mulţi susţinători ale celor două tabere, care nu sunt domiciliante în colegiile cu pricina, se văd nevoiţi să aleagă candidaţii fantomă puşi de partid, în zona lor. Exemple similare sunt şi la Camera Deputaţilor. Şi ce e mai trist, cam asta se întâmplă în restul ţării, mai précis eşti pus în situaţia de a da un vot de conjunctură. Astfel, e destul de complicat să mai vorbeşti de o opţiune bazată pe convingere doctrinară. Multiplicând toate aceste exemple, ne trezim în faţa unei situaţii al naibii de complicate. Titlul pe care îl folosesc nu îmi aparţine, l-am împrumutat de la un distins profesor clujean, a cărui studiu despre modul în care s-au desfăşurat anumite scrutine de la noi, l-a făcut să dea titlul cărţii "Alegerile naibii". Cuprinzător şi perfect real! 7
