Alergatul lui Vântu şi dosul de palmă al lui Băsescu

A fost marea confruntare. Cum vi s-a părut? Copilul plesnit cu palma, nu cu pumnul (!), cum ne-a asigurat Traian Băsescu cu mâna pe Biblie, şi vizita lui Geoană la Vântu, cu mai puţin de 24 de ore de confruntarea finală au fost cele două puncte spectaculoase ale confruntării prezidenţiale de aseară.

In rest, o dezbatere încrâncenată, în care Băsescu a punctat la agresivitate, iar Geoană, la echilibru şi raţionalitate. Băsescu a fost dezlănţuit, după cum era previzibil, de altfel, a forţat cu marota Vanghelie şi a fost plesnit în cap cu “hoţul hoţilor” Gabi “minte mică”, fostul ministru şi actualul propus Gabriel Oprea, devenit din “cel rău” “cel bun” printr-o metamorfoză doar de Traian Băsescu ştiută. Geoană a răsucit cuţitul în rana deschisă Udrea şi a vânturat buzduganul Cocoş pe la Poşta Română. Băsescu a agitat mogulii cei răi şi oligarhii care sug sângele poporului, Patriciu şi Voiculescu, şi a punctat cu ajutorul celui de-al treilea, Sorin Ovidiu Vântu.

 

 Intrare în scenă spectaculoasă a lui Geoană, “a la americain”, Mircea Geoană însoţit de Klaus Johannis şi Crin Antonescu, fiind însoţit până la intrarea în sala confruntării de un grup gălăgios de susţinători strânşi în spatele său. Mişcare scenică spectaculoasă care a contat în imaginea de început a confruntării. Geoană a început uşor stresat şi nesigur, Băsescu a început extrem de nervos, pus pe rele, scrâşnind din dinţi şi pregătit parcă să-şi înfigă colţii în jugulara lui Geoană.

 

Stafful lui Băsescu a încercat să îngroape temele de atac împotriva lui Udrea, Berceanu şi Videanu prin prezenţa celor trei “indezirabili” în chiar sala confruntării. în stafful lui Geoană a uimit prezenţa lui Mazăre, care, însă, conform cercetărilor sociologice şi focus grupurilor, place electoratului tânăr şi multor nehotărâţi. Doar aşa se poate explica prezenţa acestui alt “indezirabil” în spatele lui Geoană. Băsescu a punctat pe discursul de reformare a Parlamentului. Geoană a puncat pe electoratul liberal care a fost ales ca ţintă seara trecută de către candidatul PSD-PNL, prin anunţarea procedeului de “control unic anual la firmele private”.

 

Practic, în astfel de confruntări nu se realizează mutaţii importante în electorat, dar se radicalizează captivii şi militanţii partidelor sau se încearcă ruperea de până la 2-3 procente din nehotărâţi. Băsescu a părut, de această dată, ceva mai documentat. A arătat mai mult că deţine cifrele guvernării. Că are exerciţiul mandatului. A folosit şmecheria ieftină a cerutului de scuze pentru orice. Şi a vorbit cu precădere pe un limbaj de tipul OTV-audience.

 

Băsescu a contrazis, a pus întrebări şi a încercat permanent să fractureze discursul contracandidatului său prin intervenţii repetate, nesancţionate de moderator (!), care încercau să prezinte contraargumente. Băsescu a părut mai viu şi mai spiritual, însă fără diplomaţie, tact, echilibru şi moderaţie. A încercat în confruntarea finală să fie acelaşi jucător, ceva între impetuos şi impertinent, cum a fost, de altfel, în tot mandatul său. Geoană a punctat prin eleganţă şi mesaj direcţionat pe probleme economice, unde, într-adevăr, a reuşit să atingă electoratul liberal în aşteptări.

 

El nu a fost spectaculos, dar a părut diplomat, echilibrat şi meticulos. Primele 45 de minute au fost echilibrate, Geoană câştigând cu fiecare întrebare puncte. Băsescu a surprins prin nervozitate şi, de multe ori, incoerenţă. In momentul în care Geoană era în creştere şi putea puncta decisiv, dezlănţuindu-se împotriva grupului de interese Golden Blitz, acesta a făcut un pas înapoi de neînţeles. în acel moment, Băsescu era în corzi, foarte nervos şi putea greşi. Pasul înapoi l-a făcut însă pe Băsescu să se replieze rapid şi să-şi folosească instinctul de animal politic greu de ucis.

 

Chestiunea cu “vizita la Vântu” a avut menirea de a încheia prima parte a confruntării cu un Mircea Geoană mult prea descumpănit faţă de importanţa gestului în sine. Aici reproşez staffului de campanie social-democrat, la fel cum am reproşat la vremea respectivă (înaintea intrării în emisiune la Realitatea TV, când i s-a prezentat lui Băsescu caseta cu copilul pe post) staffului de campanie democrat-liberal că nu şi-a pregătit îndeajuns candidatul, deşi avea datele atacului. Geoană putea extrem de uşor să iasă din clinci în cazul în care ar fi folosit răspunsul – întrebare pe care fostul meu coleg Dan Tăpălagă l-a uzitat într-un interviu memorabil cu SOV pentru Hot News.

 

Intrebat fiind SOV de către Dan de ce doar Cozmin Guşă aleargă, iar el nu, acesta a răspuns că ar alerga şi dânsul dacă ar putea. SOV are o infirmitate fizică recunoscută, care nu-i permite deplasarea. Geoană trebuia să contraatace, folosindu-se exact de această infirmitate a lui SOV, moment în care mogulul cel rău se transforma ca imagine în mentalul colectiv într-o persoană demnă de compasiune. Era vorba de reacţia strict de moment. Geoană ar fi ieşit mai puţin şifonat şi, cu siguranţă, mai onorabil. A muşcat momeala şi a pierdut, probabil, unu, până la 1,5 puncte dintr-o zestre de aproximativ 4 puncte pe care le avea în avans la începutul confruntării.

 

A picat, din păcate, exact la tema mogulilor cei răi bătută toată campania de Traian Băsescu. Trebuia să aibă răspunsul la el. Trebuia să aibă răspunsul dat dacă nu de staff, atunci de spontaneitatea şi spiritul viu care trebuia să i se transfere dinspre Crin Antonescu. La pauză, s-a discutat mult probabil în casele românilor sau în redacţiile ziarelor despre episodul Vântu şi mai puţin despre restul temelor în care Geoană a fost realmente mai bun. A venit partea a doua în care Geoană a început mai agresiv şi a părut dispus să tranşeze bătălia. Greu însă cu un Băsescu alunecos, cu verbul la el şi populismul la rever.

 

Geoană a părut şi în partea a doua uşor rigid şi rece. Distant. Băsescu a încercat geamparale de Cireşica şi a transmis mesaje masive către vulg cu precădere. Cu siguranţă electoratul liberal nu s-a putut simţi reprezentat aseară de către Traian Băsescu. Acesta însă nici măcar nu a căutat să li se adreseze, căutând vibraţia maselor. Dacă nu exista episodul Vântu, pot spune că Geoană era aproape imposibil de contestat ca prestaţie aseară. Chiar dacă a avut unele mici momente de nesiguranţă pe care i le-a căutat cu lumânarea Băsescu, chiar dacă a fost pe alocuri intimidat de forţa preşedintelui în funcţie Traian Băsescu, Geoană nu a greşit aşa cum de altfel nici nu a strălucit.

 

A fost mai bun la precedenta confruntare, însă nu se poate spune că a avut o prestaţie slabă la aceasta. Băsescu şi-a jucat ultima şansă în stilul propriu: bolnăvicios de agresiv şi turbulent, incapabil să respecte şi fără substanţă în problematica economică. Sfârşitul confruntării a arătat încă o dată faţa duplicitară a actualului preşedinte. Practic, aseară Băsescu a recunoscut implicit că a lovit copilul la Ploieşti. Da, nu l-a lovit cu pumnul, nici în plex şi nici în faţă, însă în acest moment nu mai e nici o îndoială că i-a ars un dos de palmă acelui copil.

 

Turcescu şi-a uitat calitatea de jurnalist şi a refuzat pur şi simplu să îl pună cu spatele la zid pentru a recunoaşte dacă a lovit sau nu, simplu, da sau ba. A acceptat răspunsul absolut aiuritor al lui Băsescu că nu l-a lovit “cu pumnul în plex şi nici în faţă”. Marea problemă este însă pentru Mircea Geoană că pe scena dezbaterii publice recunoaşterea lui Băsescu cu privire la gestul mizerabil din 2004 a trecut în plan doi din cauza episodului Geoană-Vântu, mai spectaculos pentru moment ca dezbatere.

 

Practic, deşi confruntarea nu a schimbat ierarhia celor doi, dezbaterile din seara şi din noaptea trecută, şi eventual continuarea acestora pe parcursul zilei de astăzi, pot să-i creeze neplăceri reale lui Mircea Geoană. Până la urmă, chiar şi cu pietroiul Vântu de picior, Geoană are prima şansă de a câştiga alegerile de duminică. Diferenţa e încă suficientă, iar ieşirea în forţă a liberalilor la vot, precum şi mesajele directe ale lui Kelemen Hunor şi Marko Bela în favoarea lui Geoană, precum şi radicalizarea votanţilor lui Vadim şi Becali pot, alături de o mobilizare totală a social-democraţilor, să instaleze un nou preşedinte la Cotroceni încă înainte de sărbătorile de Crăciun. Vom trăi şi vom vedea. Incă se joacă!