Statistic, marile şi micile diaspore sînt către Vest, din Ungaria şi Germania pînă către Marea Britanie şi SUA. Imediat ce şi-au cîştigat libertăţile individuale, românii s-au dus în grupuri mari să lucreze (sau să tîlhărească sau cerşească) în Ungaria, Italia, Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, ţările scandinave. Elitele studenţeşti şi/sau intelectuale tot încolo se duc să studieze, cu precădere în America. În plan geopolitic, fobia de fostul spaţiu sovietic şi fuga de influenţa Rusiei s-au concretizat în largul consens politic şi social privind integrarea în NATO şi Uniunea Europeană.
În ciuda evidenţelor şi afinităţilor reale, unii politicieni şi jurnalişti continuă să-şi eticheteze inamicii drept "antieuropeni" sau "antioccidentali". Pe listă au apărut în timpul din urmă Victor Ponta, Crin Antonescu, Titus Corlăţeanu, Radu Stroe, ş.a.m.d. Sînt de acord că unele afirmaţii au fost neinspirate, chiar nătînge, însă ele au venit din cauza frustrării unor tipi care se chinuie să apropie România de Schengen şi încă n-au reuşit. Culmea calomniei este însă să-l faci pe Andrei Marga "filorus", deoarece şi-a exprimat opinia că ţara noastră ar trebui să întărească relaţiile cu Rusia, ceea ce politicienii de la Washington, D.C., Londra, Berlin, Paris, Roma, fac frecvent. De cînd îl ştiu, Marga a fost interesat de burse de studii, cu precădere în Germania şi SUA. Care sînt motivaţiile acestor insulte-calomnii?
Din păcate, întrecerea postsocialistă "care este mai european/antieuropean" se produce mai mult în plan retoric. Ceea ce nu înţeleg multe găgăuţe este că întrecerea asta nu se duce la Bruxelles, Berlin sau Paris, ci în România. Cît de europeni sau antieuropeni sîntem dovedim aici. Numai aici. Prin şosele şi autostrăzi funcţionale. Prin grija şi eficienţa tratamentelor aplicate de sistemul medical faţă cei bolnavi temporar sau grav bolnavi. Prin calitatea grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi facultăţilor. Prin politicile puse în practică de către autorităţi. Prin respectul pe care îl purtăm concetăţenilor şi nouă înşine. Aş putea să mai enumăr o mulţime de standarde, criterii, dar mă tem că pe măsură ce o voi face vom descoperi cît de puţini "europeni" au rămas, în fiecare dintre domeniile enumerate sau nu.
Dacă există o "anti-Europă", ea nu se află acolo unde politicienii (se) arată cu degetul. "Anti-Europa" este aici, în eşecurile noastre comune şi individuale. Sîntem în Uniunea Europeană, dar nu sîntem (încă) europeni. Nici măcar central-europeni. Tocmai de aceea ne dorim cu atîta disperare Europa.
Nu sînt puţini aceia dintre noi care au stat multă vreme în Occidentul european sau american. Este important că mulţi dintre noi sînt "occidentali" în mod individual, fiecare în felul propriu. Dar mult mai important este că nu reuşim să fim "occidentali" în mod colectiv, comunitar, ca naţiune. Guvernanţi şi guvernaţi - sîntem periferici, marginali, tot la "porţile Orientului" şi în "mahalaua Occidentului". Nimic mai firesc decît încercarea de a ieşi din această văgăună (cine ştie etimologia acestui arhaism?).
Marile noastre reuşite pe calea occidentalizării (integrarea în NATO şi UE) au fost făcute împreună, pe cale consensuală. Dacă vom face şi alţi paşi într-acolo, singura modalitate prin care putem reuşi este consensul. Baricadarea partidelor noastre "doctrinare" în familiile politice europene se numeşte tribalism. Iar unii lideri au devenit subordonaţii umili ai şefilor europeni. Dar nu i-aş numi niciodată pentru atîta lucru "antiromâni". Antiromâni sînt doar cei care nu au guvernat în interesul concetăţenilor.
În final, o opţiune personală. Dacă ar fi să aleg, nu m-aş opri în capitalele europene decît pentru a schimba avionul spre America. Din 1990 încoace, aşa am procedat mereu. Sînt antieuropean, în felul meu. Pentru că Europa este într-o ligă secundă, în multe privinţe. Mai am însă şi loialităţi/interese europene, de tip lingvistic, filosofic, literar, istoric, turistic, artistic sau chiar sportiv. În plus, nu am vrut niciodată să emigrez. Îmi place România, şi mai mult după ce am scăpat de comunism, nu mi-a fost niciodată ruşine de identitatea mea transilvăneană. Prin urmare, rămîn proeuropean.
