Ardelenii au nevoie de o tribună Clujenii sunt de vină

Pentru tot ce se întâmplă rău în România ultimelor luni.

Cam atât ar mai trebui să apară pe crawl-urile televiziunilor centrale şi pe deschiderile de ziar ale multora dintre ziarele naţionale pentru a ilustra cum arată în mintea unor frustraţi România anului 2009. Asaltul clujenilor spre capitala României deranjează.

 

Este o realitate cruntă care, parcă, în aceste zile devine mai vizibilă decât oricând. A deranjat şi atunci când Adrian Năstase a hotărât să le dea o şansă celor care au devenit, peste ani, liderii Grupului de la Cluj- Ioan Rus,Vasile Dâncu şi Vasile Puşcaş.

 

A fost doar o chestiune de luni pentru ca ardelenii sau, mai corect, clujenii din Guvernul Năstase să intre în coliziune cu grupările de la Bacău, Vrancea, Dâmboviţa ori Bucureşti. în ultimii 20 de ani de democratie neaoşă, Ardealul nu a dat nici un preşedinte al României şi a avut un eşec lamentabil prin promovarea ca premier a lui Victor Ciorbea, cel răpus de sistem şi maşinaţiunile dâmboviţene din sferele puterii. De altfel, ca o mică paranteză, merită specificat faptul că după ani buni, în care Ciorbea a fost, efectiv, aruncat în lada de gunoi a istoriei, există minţi perverse care l-au “înviat pe sticlă” tocmai în încercarea de a-l identifica pe actualul premier ardelean al României, tot cu ochelari, tot de maxim bun-simţ şi tot de pe meleaguri ale Apusenilor, cu premierul-eşec Ciorbea! Cu siguranţă, ardelenii deranjează astăzi şi, extrem de sigur, clujenii scot din sărite “miticii” din capitală!

 

Frustrările erau “ascunse” până mai ieri, dar de la începutul lunii februarie se poate observa o creştere în intensitate a vocilor contestatare la adresa clujenilor, cei socotiţi, pe bună dreptate sau nu, reprezentativi pentru ardeleni!?  Aici intrăm pe un alt subiect ce ar merita dezbătut!). Badea transformă o frustrare personală în scopul de a pune la zid tot ceea ce vine de la Cluj, aproape seară de seară, în excelenta sa emisiune “în gura presei”. Ciutacu şi-a găsit un scop în sine în a-i demoniza pe clujeni. Cotidianul a reuşit să se facă de râs prin execuţia publică la care a supus clujenii, vinovaţi - în viziunea distinşilor jurnalişti de acolo - de creşterea bugetului Cancelariei prim-ministrului! Subiect care, de altfel, a fost preluat răutăcios şi tocat mărunt pe Realitatea TV, Antena 3 şi în Jurnalul Naţional, Financiarul sau alte cotidiene naţionale. Creşterile bugetului şi sfidarea crizei au fost, în concepţia unor jurnalişti şi a unor politicieni de Bucureşti, în directă legătură cu faptul că premierul şi-a permis să aducă la Guvern colaboratori clujeni !? Măi, să fie!? Nu a contat că bugetul general al Cancelariei fusese scăzut per ansamblu. Vinovaţi sunt clujenii lui Boc! Adică, prin prisma celor care au lansat un atac furibund, dacă oamenii premierului nu sunt vorbitori “dă pă Bucureşti” şi nu sunt născuţi pe asfaltul încins din Pantelimon, Titan sau Colentina, sunt nişte ţărani şi nişte provinciali.

 

Ca să nu aducem tot aici în discuţie şi execuţia la care a fost supus fostul-aproape purtător de cuvânt al Guvernului, clujeanul Rareş Niculescu, de către cei care s-au grăbit să asocieze Clujului şi Ardealului valori incontestabile ale prostului gust şi lipsei de educaţie-manelele, stil muzical atât de drag Sudului prin influenţa balcanică. Sigur că Niculescu a greşit atât în momentul când a intrat acolo, cât şi în cel în care nu a plecat rapid, respectiv atunci când nu a renunţat singur la poziţia oferită de premier tocmai pentru a feri persoana premierului şi Guvernul de ciclonul acuzaţiilor ce au urmat, dar, parcă, tot ceea ce s-a întâmplat a depăşit orice limită a decenţei!

 

Totuşi, omul nu a omorât pe nimeni şi nici nu a sechestrat, dacă e să-l comparam cu Dom’ Costel de la Craiova! Sigur că din ecuaţia frustrărilor ce răbufnesc după ce apare “încă un clujean la Bucureşti”, nu se poate face abstracţie nici de Virgil Ardelean, Nelu Pop, Toma Rus, Daniel Morar, Doru Ţuluş, Virgil Andreieş, distinsul academician Ionel Haiduc, ce au precedat în debarcarea pe malul Dâmboviţei pe Boc, Ferencz, Baba, Puşcaş, Dascălu, Bădescu, Hinţea, Lazăr, Ioana Muntean, Benea, Sabo sau ceilalţi! Aşa cum nu se poate face abstracţie de faptul că Banca Transilvania nu-şi mută sediul de la Cluj spre Bucureşti, iar Nokia nu a ales să meargă la Caracal sau la Dorohoi. Şi exemplele pot continua.