Ardelenii au nevoie de o tribună: Puşca şi cureaua lată, ce ardelean eram odată!

Ardelenii au nevoie de o tribună: Puşca şi cureaua lată, ce ardelean eram odată!
în ultimele săptămâni, o parte din presa naţională şi ardeleană s-a isterizat cu privire la prezenţa «ardelenilor» în guvernul Boc.

în timp ce unele cotidiene naţionale criticau manifestările de haită sau gaşcă ale echipei lui Emil Boc, lipsa lor de profesionalism, cele din Cluj se lamentau prin voci mai mult sau mai puţin cunoscute ori «melancolice» cu privire la atitudinea «miticească» faţă de ardeleni. Ce mă miră este faptul că se «lamentează melancolic» politicieni care au «supt»  din plin «laptele» dâmboviţean.

 

 Mă miră şi faptul că unii universitari cu « faţă» politică invocă tot felul de episoade istorice pentru a justifica relaţia dintre ardeleni şi dâmboviţeni. Regionalismul clamat de unii ce se pricep «la toate şi la tot» este deja un lucru cunoscut. Nimeni nu vorbeşte de prostia lansată de Boc cu descentralizarea. Pe lângă că este o măsură ce avantajează net găştile locale, această măsură aruncă în aer orice urmă de dezbatere pe dezvoltarea regională. Dar ne plângem că « miticii » ne devorează la propriu şi la figurat.

 

Am dorit să-mi spun şi eu punctul de vedere. Călătoresc la Bucureşti de aproape doi ani, trimis de Universitatea « Babeş-Bolyai » să particip la evaluările academice naţionale şi internaţionale. Nu m-am simţit niciodată străin la Bucureşti,  asta, probabil, şi datorită multora din prietenii şi colegii pe care îi am în urbea de pe Dâmboviţa. Am glumit de multe ori, cum  stă bine românului, pe seama « miticilor » şi « ardelenilor ». M-am simţit mândru totdeauna că reprezint, deopotrivă, Şcoala Ardeleană, cât şi filonul universitar maghiar şi german, elemente constitutive ale identităţii universitare ardelene.

 

Odată cu instalarea noii puteri şi cu avalanşa de numiri « ardelene »  fără limită şi fără un program coerent, am avut impresia că lucrurile iau o turnură urâtă. După « intrarea în pâine » a guvernului Boc, foarte mulţi ardeleni au fost chemaţi să facă parte din structurile guvernamentale. Colegii şi prietenii mei din Bucureşti mă întrebau, în glumă, dacă mai sunt mulţi cei care vor veni din Cluj. Până la un punct, poţi înţelege că Emil Boc are nevoie de oameni de încredere şi de profesionişti. Pe mulţi dintre colaboratorii săi îi cunosc. Unii sunt competenţi şi profesionişti, alţii nu. Unii au experienţă managerială sau de partid, alţii nu. Unii au cariere în spate, alţii, nu.

 

Discuţia care se poartă acum este una falsă din start.  Politicienii din Cluj aflaţi vremelnic la putere şi colaboratorii săi lasă impresia că ar fi « vânaţi » în Bucureşti de « mitici », ceea ce cred că este o exagerare. La Cluj şi, mai ales, în universitate sunt cel puţin 1000 de profesionişti mai competenţi decât Boc şi amicii săi. O spun cu tărie că noi, cei care nu facem parte din structurile guvernamentale, n-avem complexe nici de ardeleni şi nici faţă de Bucureşti.

 

Mă simt confortabil intelectual atât la Bucureşti, cât şi la Cluj. Nu am sentimentul că cineva ne vânează pe noi ca ardeleni. Dar am însă câteodată mâhnirea intelectualului că numirile făcute de Emil Boc  frizează ridicolul şi lipsa de bun-simţ. Şi, probabil, acest fapt deranjează, iar nu faptul că sunt numiţi ardeleni în guvern. Sau mi-ar plăcea, mai degrabă, să fie aşa. Argumentele mele pentru a susţine această idee sunt date de prezenţa unor personalităţi ardelene în guvernele trecute şi chiar în actualul guvern. Andrei Marga, rectorul Universităţii « Babeş-Bolyai » a fost ministrul educaţiei între anii 1997-2000. A fost, cu siguranţă, ministrul cel mai mediatizat, având în vedere reforma pe care impus-o învăţământului românesc. El a fost criticat şi lăudat, dar de puţine ori i

s-a pus în discuţie valoarea sa intelectuală şi anvergura internaţională. Şi când unii au

 

făcut-o, au constatat că nu-i ascultă nimeni. Un alt exemplu este Vasile Puşcaş, negociatorul României cu Uniunea Europeană. A fost numit şeful DAE de către Boc. Niciodată cineva din presa bucureşteană sau din mediile academice nu i-a contestat valoarea şi profesionalismul. Şi cred că Vasile Puşcaş se simte bine, deopotrivă, la Cluj, Bucureşti şi Bruxelles.

 

Cu siguranţă, deranjează nu numirile unei “nepoate”,  pe care, întâmplător, o cunosc şi o apreciez ca fostă studentă în relaţii internaţionale, ci numirile unor decidenţi precum secretarul de stat de la DAE, la departamentul interinstituţional. în acest caz, cred că avem de-a face cu o mostră de tembelism politic şi văd, cu stupoare, că PDL-ul recidivează. Să ai două, trei şcoli mari de relaţii internaţionale la Cluj, Bucureşti  sau Iaşi şi să numeşti într-o zonă  de maxim profesionalism o profesoară dintr-un liceu hunedorean, pe motiv că a absolvit Institutul de Diplomaţie (   Mare scofală ar zice unii !, mai ales că institutul , ca nicăieri în lumea civilizată, este condus nu de profesori de relaţii internaţionale, ci de arheologi- voi reveni şi la acest subiect într-un articol viitor) este mai mult decât strigător la cer. Mă întreb ce face Cristian Diaconescu ? Care este poziţia Domniei Sale ?  Sau ce poziţie are fostul meu coleg, « ardeleanul » Emil BOC ?

 

Dacă doamna respectivă, care poate fi o bună profesoară de liceu, e numită pe un post de conducere la MAE, atunci noi, profesorii de relaţii internaţionale, trebuie să ne aruncăm în Dunăre sau Marea Neagră şi să lăsăm « noul val » de diletanţi să penetreze politic cele mai sensibile zone ale adimistraţiei unui stat. 

Acest lucru se poate petrece numai în România, pentru că în Franţa, SUA, Marea Britanie şi Rusia prezenţa specialiştilor şi, mai ales a universitarilor, este de la sine înţeleasă. Henri Kissinger, Zbigniew Brejinski, Condoleeza Rice sau alţii au făcut, ca universitari, glorie diplomaţiilor lor. Dacă lucrurile stau aşa cum stau, să nu se mai plângă Emil Boc şi prietenii săi din PSD că sunt « vânaţi » la Bucureşti! O merită din plin.


CITEŞTE PE ACEEAŞI TEMĂ:

Ardelenii au nevoie de o tribună: Bucureşti - Iaşi - Cluj, sau despre centru şi periferie

Ardelenii au nevoie de o tribună: De ce o tribună a Ardealului

Ardelenii au nevoie de o tribună: Cine se teme de ardeleni?

Ardelenii au nevoie de o tribună: Complexul de clujean al lui Emil Boc

Ardelenii au nevoie de o tribună: Ardelenisme

Ardelenii au nevoie de o tribună: Ca o imensă scenă, Transilvania...

Ardelenii au nevoie de o tribună: Capitala noastră, oraşul lor

Ardelenii au nevoie de o tribună: Clujenii sunt de vină

Ardelenii au nevoie de o tribună: Piuneza din fundul ardeleanului

Ardelenii au nevoie de o tribună: Premierul semipur
Comenteaza