Oricât de mult l-am urî sau dispreţui ca personaj uman, individul are un simţ politic incontestabil. Băsescu, fără discuţie, este ceea ce se poate numi un “preşedinte – jucător”, iar ca animal politic, în cazul în care n-ar fi complet lipsit de caracter, ar fi chiar de apreciat. Comportamentul avut sâmbătă la Şcoala de Vară de la Tuşnad, din mijlocul secuimii, nu m-a putut face decât să-l aplaud şi să-i recunosc calitatea incontestabilă de a-şi atrage electorat în situaţii-limită.
De altfel, privind în urmă, dacă discursul său n-ar fi ambivalent atunci când vine vorba de moguli, reprezentanţi ai opoziţiei guvernamentale sau ai opoziţiei PDL-iste, într-o parte, şi ai propriilor “copii de suflet” – miniştri, consilieri, primari sau preşedinţi de Consilii Judeţene de cealaltă parte, omul ar putea fi chiar simpatic. Practic, ceea ce-i reproşez de ani de zile lui Băsescu este măsura dublă pe care o foloseşte în cazul corupţilor sau al celor prezumtiv corupţi, respectiv al propriilor corupţi... sau a celor care pendulează de ani buni de zile în jurul Domniei Sale.
Dar, în acest moment, editorialul pe care-l scriu se doreşte a fi unul apreciativ la adresa preşedintelui României, Traian Băsescu. Pentru că sâmbătă, la fel ca în urmă cu o săptămână la Budapesta, Traian Băsescu a fost, realmente, preşedintele României, şi nu un saltimbanc pus pe şotii doar din dorinţa de a plăcea electoratului.
Tot ce e posibil ca Traian Băsescu să-şi fi făcut şi niscaiva calcule politice atunci când a ales din mijlocul secuimii să-i înfrunte pe ultranaţionaliştii prezenţi acolo. Mai mult, gestul lui Băsescu a venit într-un moment în care de-a dreapta şi de-a stânga sa se aflau doi dintre liderii ultranaţionalişti recunoscuţi atât de maghiarii din România, cât şi de către cei din ţara-mamă, Ungaria. Laszlo Tokes şi Viktor
Orban se aflau lângă Traian Băsescu şi, pentru ca pachetul să fie complet, preşedintele României l-a folosit pe fostul şi viitorul premier al Ungariei pe post de traducător din engleză în maghiară. “Vă mai spun o dată înainte să vă liniştiţi? OK, sper că aţi înţeles!”.
Astfel le-a răspuns preşedintele României celor care, la Tuşnad, au ales să-l huiduie în momentul în care Domnia Sa a făcut referire de trei ori consecutiv la caracterul naţional, unitar şi indivizibil al Statului Român, respectiv la caracterul naţional, unitar şi independent al aceluiaşi Stat Român. De altfel, dacă urmărim cu atenţie întreaga desfăşurare a evenimentului din Tuşnad, din urmă cu cinci zile, vedem faţa unui preşedinte de stat care nu pare dispus să negocieze în nici un caz unitatea statală a ţării pe care o conduce. “Avem nevoie de creşterea nivelului de autonomie a tuturor localităţilor din România.
Cu un singur amendament. Egală autonomie la Odorheiu Secuiesc, precum la Tulcea sau Caracal”. Totul asezonat cu atenţionări la adresa celor care după prima parte a frazei au început să-l aplaude pe preşedintele României, iar în cele din urmă au ajuns să-l înjure copios. Sigur că gestul lui Băsescu, pe lângă valenţa unui gest de mare român şi om de stat, are şi anumite conotaţii electorale indubitabile. Băsescu e un individ ciudat, dar cu siguranţă nu este un bou!
El ştie foarte bine, poate mai bine ca oricine în acest moment, că tema câştigării electoratului maghiar captiv al UDMR, respectiv a celor 4-500.000 de votanţi, adică 6-7% din populaţie, este o strategie pierzătoare, având în vedere că în acel moment Băsescu pierde electoratul naţionalist sau doar cu puternice valenţe patriotice, cu mult mai numeros decât electoratul care îl va vota în primul tur pe Kelemen Hunor.
La Tuşnad, la fel ca la Budapesta, Traian Băsescu a demonstrat, pe lângă simţul său politic, şi că a ales să se lepede de liderii UDMR. Practic, odată cu liderii UDMR, Băsescu s-a lepădat şi de populaţia maghiară votantă la alegerile prezidenţiale din noiembrie. Toate astea se întâmplă după ce, timp de trei ani, i-a curtat, fiind mai mereu prezent în Secuime.
Gestul Domniei Sale vine în continuarea gesturilor anterioare, similare prin forţa patriotică indirectă de a sprijini românii din Republica Moldova. Băsescu joacă extrem de tare cartea naţionalisto-patriotică în această campanie electorală şi va încerca să-şi obţină o bună parte din cele 15-17 procente de care va avea nevoie în turul doi pentru a ajunge preşedinte, din rândul electoratului lui Vadim, care – părere personală – va sări de 10% în noiembrie, precum şi de acei votanţi cu Mircea Geoană sau Crin Antonescu, respectiv al celorlalţi candidaţi cu şanse infime, care au puternice sentimente de apartenenţă la o Românie puternică şi extrem de independentă în Europa.
Despre cât de independentă este în acest moment România lui Băsescu în Europa, respectiv despre cât de izolat este liderul politic Băsescu în cadrul lumii globale, într-un editorial pe care-l voi semna în ediţia de mâine a ZIUA de CLUJ.
