Asistăm azi la o istericoasă încordare critică față de președintele Johannis care a îndrăznit să se urce pe bicicletă în timp ce era în concediu la Neptun, concediu luat după data de 10 august, a.c. „Să coboare de pe bicicletă!” și să meargă pe jos acum, în momente de mare tensiune publică provocată de reprimarea mitingului de protest.
Această isterie critică declanșează în mod indirect câteva pauze de reflecție asupra bicicletei și a semnificațiilor sale ca obiect, ca mijloc de locomoție, ca utilaj. Mai întâi, putem descoperi o semnificație proprie și punctuală, și anume, bicicleta și velocipedul au devenit mijloace de transport ca urmare a inovațiilor tehnice din secolul XIX. Treptat, semnificația proprie și exclusivă a obiectului bicicletă se extinde și devine un mijloc de locomoție ecologic prizat de lumea de astăzi, în conexiune cu bicicleta-turistică, bicicleta-competiție din concursurile de ciclism, bicicleta-terapeutică, cea care ne ajută să facem mișcare și să avem un tonus activ și dinamic. O ultimă semnificație o are bicicleta-metaforă ce poate aluneca... spre bicileta-politică.
Criticile aduse biciclistului Johannis incorporează această ultimă semnificație și transmite în mod direct lipsa de activitate și implicare a președintelui în disputele publice. A te plimba pe bicicletă înseamnă că ai abandonat treburile terestre, publice. Paradoxal, analiștii care îl critică pe președintele biciclist lansează ideea pasivității acestuia în viața activă publică, cu toate că a te plimba cu bicicleta presupune a-ți pune în funcție capacitățile locomotorii ale picioarelor, ale mâinilor, și deopotrivă, gândirea atentă la deplasarea cu bicicleta.
În interpretarea rău-voitoare din ultima vreme a acestor analiști criticarea plimbatului cu bicicleta este încă un prilej să-și exhibe frustrările masive și incurabile de foști slugoi băsiști, rămași fără privilegii și rușfeturi. Aceștia uită că președintele Johannis a coborât în piață, în mijlocul manifestanților protestatari în iarna lui 2017 (când a fost criticat pentru că nu a fost echidistant), a intrat fără ... bicicletă în ședința guvernului în cazul OUG 13/2017, a intervenit prompt și ferm pentru declanșarea anchetei represiunii manifestanților din 10 august, a.c. În această situație derapăm în alt paradox, și anume, acela produs de critica faptului că acest președinte nu trebuie să fie atât de activ, cât mai ales mediator și împăciuitor.
Ca soluție din zona absurdului și paradoxului ar trebui, prin urmare, să desființăm bicicleta sau să interzicem plimbatul sau circulația cu bicicleta acum când din ce în ce mai multa lume devine lovită de morbul cicloturismului, iar primarii din diverse localități se întrec în a construi piste de biciclete și ciclodromuri pentru că așa ne cere Europa, sau pentru că investesc în acestea o miză electorale.
Prin urmare, ne situăm într-o multitudine de paradoxuri și absurdități în care înoată dușmanul velocipedului prezidențial. În egală măsură, conform acestor critici președintele ar trebui să renunțe la pantalonii scurți și albi și să coboare de pe bicicleta care este deopotrivă metaforă și obiect. El ar trebui, după exemplul antecesorului său, să se însoțească cotidian de pahare de vinars după care, în fiecare seară, să coboare nesmintit la ora 18, să-și comunice impresiile zilei, în condițiile în care fostul președinte stătea în poziție de drepți iar hainele, pe loc repaus.
Stimați analiști critici ai bicicletei, mă întreb când ați fost autentici, când ați cauționat o Românie a băsismului, a urâtului și a autoritarismului, în care a germinat regimul voievodal teleormănean de astăzi, sau când criticați bicicleta de concediu și de fastă zodie ecologică? De asemenea, mă întreb când sunteți autentici, când în funcție de bioritm sau pudibonderii false criticați sau apreciați apariția lui Johannis în hanorac roșu la mitingul din 2017?
Încercați, în schimb, cu o perseverență slugarmică să construiți o statuie apostolică din pixeli care emite la televizor „adevăruri” pe care le citați plictisitor de frecvent în intervențiile voastre. Devine insuportabil să începeți fiecare intervenție cu citatul „așa cum bine a afirmat... X”. Reanimați, cu peste putere de înțelegere și bun-simț, traseiști politici și slugoi frustrați ai regimurilor pesedisto-uneperisto-băsiste. Voi confruntați o biografie urât mirositoare din epoca băsistă cu ... mersul sănătos și aerisit pe bicicletă.
