Bombo cel viteaz, brutăria şi procesele politice

Acuzaţiile d-lui Ciorbea se bazează, printre altele, pe prelungirea cu peste 12 ani a urmăririi penale şi a judecăţii, omiţând cu bună ştiinţă că nenumăratele termene, excepţii invocate şi amânări din procesele de răsunet sunt cerute tocmai de acuzaţi şi de avocaţii lor, cu scopul de a trage de timp. Ca avocat, dl. Ciorbea ar avea tot dreptul să acuze orice, dacă socoteşte că asta ar folosi clientului său. Dar preşedinte al (unei părţi din) PNŢCD fiind, ar trebui să-i crape obrazul de ruşine. Vorbeşte despre proces politic într-un caz de deturnare de fonduri şi de găinării ordinare cu 5.000 de tone de ulei, fără să-şi mai aducă aminte de adevărata prigoană politică la care au fost supuşi răposaţii dumisale colegi de partid după instaurarea regimului comunist. Să-i pui pe acelaşi palier moral, în calitate de victime ale unor înscenări politice, pe Ioan Mureşan şi pe Corneliu Coposu îmi pare o strigătoare la cer interpretare a istoriei.

Cu de la sine putere, tot în postura de fecioare neprihănite şi victime politice s-au afişat şi numiţii Voicu Cătălin, Vântu Sorin Ovidiu sau, cel mai recent, Năstase Adrian. La această oră, încă nu se cunoaşte decizia instanţei de cinci judecători privind soarta fostului premier. Evenimentul central al zilei de judecată a fost sugestia procurorului că inculpatul a vorbit cu vremelnicul şef de la ISC dis-de-dimineaţă taman în ziua când acesta din urmă scotea din joben hârtia menită să-l imaculeze înapoi pe dl. Năstase. Dimineaţa la 5, la sculatul cocoşilor. Dl. Grăjdan de la ISC s-a trezit urgent, a fost cuprins brusc de o dorinţă de a-şi repara greşelile şi a dat fuga-fuguţa să depună hârtia izbăvitoare, într-atât de pe furiş, încât nici nu a mai trecut măcar pe la registratură. După care, mai spre seară, a bâiguit câte ceva despre cum îl rodea conştiinţa şi dragostea pentru însuşi Cuza, aşa că nu a rezistrat tentaţiei şi a ales să-l salveze pe Năstase. Tragi-comic şi suprarealist, nu-i aşa?

Distractiv este că, după cum spune şi vorba din popor, gura păcătosului adevăr grăieşte. Grăjdan a fost numit politic în fruntea unei instituţii mutate, tot pe criterii politice, dintr-o subordine într-alta de o sumedenie de ori, ultima oară de către dl. Ponta cu trei zile înaintea schimbării conducerii. Apoi, acţiunea d-lui Grăjdan a fost tot rodul unei comenzi politice, iar dacă este cineva aşa de naiv încât să-l chiar creadă bântuit de spiritul justiţiar al lui Cuza, atunci îl invit să-şi treacă poveştile nemuritoare în bibliografia obligatorie. În sfârşit, efectul direct al hârtiei ISC, indiferent dacă o fi sau nu admisibilă ca probă, este tot un act politic: o instituţie a statului român a fost iarăşi făcută preş în favoarea unui personaj puternic, care îşi închipuie că propria-i forţă de influenţă politică renaşte, în ciuda opoziţiei marelui duşman personal de la Cotroceni. Ei bine, da! Este un proces politic. Unul în care singurele dovezi peremptorii de imixtiune a factorului politic au apărut în ultimele două săptămâni. Restul sunt sofisme avocăţeşti.

Adrian Năstase nu este un om. El însuşi este întruchiparea fidelă a unei instituţii nefaste a statului român care trebuie destructurată: instituţia imunităţii perpetue a elitei politice. Puţinii oameni politici din ierarhia de vârf a statului care, precum Ioan Mureşan, au avut ghinionul să cunoască răcoarea de după gratii au fost complet imuni în faţa rigorilor legii atâta timp cât şi-au menţinut pârghiile de control sau influenţă asupra centrilor de decizie în stat. De îndată ce le-au pierdut, au redevenit oameni, supuşi până şi legii penale. Şi dacă procesul d-lui Năstase este unul politic, atunci ar merita să fie primul care să se încheie cu condamnarea definitivă a imunităţii fără rest. Ar fi cu adevărat un semnal politic ferm, pe care cei oneşti îl vor saluta, iar ceilalţi îl vor primi cu înfrigurare.

Cât despre noi, chibiţii de pe margine, vom avea despre ce să vorbim ore în şir, la un pahar de şoricioaică şi un festin cu negru de sub unghii, în aşteptarea spectacolului alegerilor. Nimic altceva decât un alt proces politic.