DISTRIBUIE
De trei zile, dl Băsescu pare să-şi fi pierdut cu totul instinctul de conservare. Efectul firesc: şi-a primit o lecţie de neuitat din partea foştilor supuşi din PDL de nu o s-o uite pe veci.
Ciudata alianţă de opoziţie nu are nevoie de argumente, ci doar de pretexte vandabile la televizor, pentru a cere şi a obţine, în cele din urmă, suspendarea şi demiterea preşedintelui la referendum. Tocşourile nesfârşite de la vilele de protocol, moderate de preşedinte fără nicio finalitate, ca orice demers similar, cu invitaţi mulţi şi PDL-işti, vor putea fi pretextul perfect. Iar faptul că iluştrii corifei ai opoziţiei unite – d-nii. Ponta şi Antonescu – nu au sărit încă la beregată nu înseamnă că le-au amorţit neuronii odihniţi la spa-ul din studiourile TV, ci doar că au fost şi ei surprinşi de ostentaţia cu care dl. Băsescu s-a trezit să tragă sforile pentru schimbarea premierului. De cealaltă parte, eşecul preşedintelui în a-şi impune punctul de vedere era de aşteptat: PDL, oricât de sinucigaş ar fi părut în ultimii ani, şi-a mai păstrat fărâme de dorinţă de viaţă, dacă nu ca entitate colectivă măcar liderii mari, mici şi minusculi ai săi, luaţi individual. Oamenii ştiu următoarele:
1. Nu avem chef să vină un tip spilcuit şi tobă de carte de pe la BNR să ne explice nouă cum să scoatem ţara din criză. Noi suntem singurii care ştim: ţara se scoate din criză începând cu fiecare dintre noi, pe persoană fizică, vorba cuiva.
2. Dacă ne pune Zeus (să nu zic Scaraoţchi) să trebuiască să-l facem pe ăla prim-ministru, va fi musai, până la urmă. Altfel, opoziţiei o să-i ardă de anticipate şi ne-am lins pe bot de aproape încă doi ani de huzureală pe banii pulimii.
3. Cu vreun mintos la Guvern şi cu economia care parcă se aude cum începe să duduie, vorba altcuiva, PDL-ul nostru rămâne de căruţă la anul, că lumea va zice dom´le, a trebuit să plece şnapanii ăia portocalii ca să începem să ne mai mişcăm şi noi. Aşa că, dacă BNR-iştii au chef să facă lucrurile ca la carte, n-au decât să-şi facă partid, să fure ostăşeşte bănuţ cu bănuţ pentru găleţi şi făină de campanie şi abia la sfârşit, dacă or mai avea chef, să vină să ne dea nouă lecţii.
4. Emil Boc este un mare om, mare caracter, căruia pare că îi şi place deja să-şi ia toate castanele din toate părţile. Opoziţia îl taxează 24/7 şi cu rost, şi fără rost, pe televiziuni îl fac arşici mai ceva ca pe Băse, iar când vine în partid îl luăm toţi la unşpe metri că scădem în sondaje, unde mai pui că buldogul Vasile mai vrea să-i fure şi jucăriile şi să se ungă preşedinte în locul lui. Aşa că, dacă tot a început să se obişnuiască cu stresul, să i-l mai prelungim cât se poate, că după ce o să scape, se va plictisi de moarte acasă la Cluj, unde numai copilele lui ce l-or mai călca pe nervi din când în când.
5. Una peste alta, de ce naiba să schimbăm lucrurile care merg prost? Numai ca să (ne) meargă şi mai prost, eventual să ne trezim în opoziţie, numai buni drept carne de tun puşcăriabilă pentru setea de sânge proaspăt a trupeţilor din USL? Asta nu ştia Băse când ne-a chemat: păi, dacă PDL nu mai are şanse să pupe puterea din 2012 încolo, nu ne împiedică nimic să trecem cu arme şi bagaje la social-liberalii ăştia vopsiţi şi să-i trântim în Parlament o suspendare de s-o ţină minte. Dar până atunci, ştim cu toţii că niciun câine nu se dă dus de la măcelărie. Deci, domnu´ Preşedinte, până una-alta, ciocu´ mic, că noi suntem la putere!
1. Nu avem chef să vină un tip spilcuit şi tobă de carte de pe la BNR să ne explice nouă cum să scoatem ţara din criză. Noi suntem singurii care ştim: ţara se scoate din criză începând cu fiecare dintre noi, pe persoană fizică, vorba cuiva.
2. Dacă ne pune Zeus (să nu zic Scaraoţchi) să trebuiască să-l facem pe ăla prim-ministru, va fi musai, până la urmă. Altfel, opoziţiei o să-i ardă de anticipate şi ne-am lins pe bot de aproape încă doi ani de huzureală pe banii pulimii.
3. Cu vreun mintos la Guvern şi cu economia care parcă se aude cum începe să duduie, vorba altcuiva, PDL-ul nostru rămâne de căruţă la anul, că lumea va zice dom´le, a trebuit să plece şnapanii ăia portocalii ca să începem să ne mai mişcăm şi noi. Aşa că, dacă BNR-iştii au chef să facă lucrurile ca la carte, n-au decât să-şi facă partid, să fure ostăşeşte bănuţ cu bănuţ pentru găleţi şi făină de campanie şi abia la sfârşit, dacă or mai avea chef, să vină să ne dea nouă lecţii.
4. Emil Boc este un mare om, mare caracter, căruia pare că îi şi place deja să-şi ia toate castanele din toate părţile. Opoziţia îl taxează 24/7 şi cu rost, şi fără rost, pe televiziuni îl fac arşici mai ceva ca pe Băse, iar când vine în partid îl luăm toţi la unşpe metri că scădem în sondaje, unde mai pui că buldogul Vasile mai vrea să-i fure şi jucăriile şi să se ungă preşedinte în locul lui. Aşa că, dacă tot a început să se obişnuiască cu stresul, să i-l mai prelungim cât se poate, că după ce o să scape, se va plictisi de moarte acasă la Cluj, unde numai copilele lui ce l-or mai călca pe nervi din când în când.
5. Una peste alta, de ce naiba să schimbăm lucrurile care merg prost? Numai ca să (ne) meargă şi mai prost, eventual să ne trezim în opoziţie, numai buni drept carne de tun puşcăriabilă pentru setea de sânge proaspăt a trupeţilor din USL? Asta nu ştia Băse când ne-a chemat: păi, dacă PDL nu mai are şanse să pupe puterea din 2012 încolo, nu ne împiedică nimic să trecem cu arme şi bagaje la social-liberalii ăştia vopsiţi şi să-i trântim în Parlament o suspendare de s-o ţină minte. Dar până atunci, ştim cu toţii că niciun câine nu se dă dus de la măcelărie. Deci, domnu´ Preşedinte, până una-alta, ciocu´ mic, că noi suntem la putere!
DISTRIBUIE
Comenteaza
