Brambureala din învãtãmânt si o Reformã autenticã premeditat... uitatã

Prof. univ. dr. Andrei Marga, rectorul Universitãtii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, analizând evaluarea recentã si extrem de negativã a României fãcutã de cãtre Comisia Europeanã, îsi încheie comunicatul remis presei pe aceastã temã cu un nou semnal de alarmã, îndemnând pe cei în drept sã reia si sã continue reforma din anii 1997-2000.

Aceasta, pentru cã ceea ce se întâmplã acum la nivelul ministerului de resort vãdeste nu numai incompetentã managerialã, dar si o debusolare completã a drumului pe care trebuie sã-l urmeze învãtãmântul din România, de toate gradele. Iatã de ce Andrei Marga recomandã sã fie continuatã reforma din anii 1997-2000, abandonatã, o spunem noi, din rãutate politicã, din ignorantã, nepãsare si chiar din “gelozie profesionalã”.

 

Nimãnui nu i-a trecut prin cap cã reforma instituitã de Andrei Marga, ca titular al Ministerului învãtãmântului si Cercetãrii de atunci, este un bun câstigat, un bun public la care si-au dat concursul zeci de oameni din toate sferele învãtãmântului si cercetãrii, pentru care s-au cheltuit bani, atâti câti au fost , si chiar dacã au existat unele lacune  legate de lipsa fondurilor, mai ales, ea poate constitui si azi o temelie trainicã pentru reluare si continuare.

 

Ca ziarist, implicat activ în anii aceia în ceea ce se întâmpla cu învãtãmântul românesc, am fost martorul reformei demarate în fortã de Andrei Marga instituind cu hotãrâre comandamentul zilei: « Reforma azi » Ei bine, ministrul de atunci, Andrei Marga, si echipa formatã în jurul sãu în acest scop, a elaborat un program complex si  exhaustiv, extrem de bine articulat si directionat pe tintele de bazã ce trebuiau atinse.

 

N-a fost o reformã gânditã în pripã, pe apucate, îndoielnicã, evazivã, ci una extrem de clarã în continutul ei, bazatã pe tot ceea ce experienta tãrilor occidentale, dar si a României, a evidentiat mai bun, totul adoptat la conditiile precare ale tãrii noastre de atunci. Experientã “împãnatã” cu idei novatoare proprii si cerinte pe care le cunostea din realitatea crudã a scolii românesti.

 

 Asa s-a imaginat acea “autostradã” a drumului reformei, pe care trebuiau sã circule în vitezã tot ceea ce s-a hotãrât a fi continutul ei principal:modernizarea si dezvoltarea curriculei, adicã a planurilor de învãtãmânt, programelor si manualelor; trecerea de la învãtarea reproductivã la “problem solving”, adicã la dialoguri vii si solutionarea problemelor: relansarea cercetãrii stiintifice în universitãti; conexiuni efective între scoli, licee si universitãti cu mediul lor înconjurãtor: economic, administrativ si cultural; ameliorarea infrastructurii si conectarea la comunicatiile electronice ale lumii de astãzi; reformarea manageriatului scolar si universitar prin descentralizare si crearea autonomiei institutiilor de învãtãmânt; forme active de cooperare internationalã pe toate planurile (schimburi de profesori si studenti,doctorate în cotutelã etc. )

 

Sigur, nu avem spatiul sã vorbim de toate aspectele reformei concepute de profesorul Marga si echipa sa între anii 1997-2000, dar se cuvine subliniat cu majuscule cã în martie 2000, când, în urma hotãrârii de la Helsinki, România a început negocierile de aderare la Uniunea Europeanã, ele au debutat cu învãtãmântul ca fiind primul sector major al tãrii noastre care a trecut “examenul” de la Bruxelles gratie faptului cã Ministerul Educatiei Nationale a putut prezenta mãsurile legislative si institutionale adoptate în spiritul cerintelor UE.

 

Spun toate acestea si cu gândul cã premierul României fiind clujean si chiar cadru didactic la universitatea a cãrei echipã ministerialã a trasat liniile directoare ale unei reforme viabile si autentice, poate, dacã vrea, influenta ministerul de resort sã continue un lucru bun început cu brio. Dacã vrea...