"Ştiu 22 de milioane de români că o susţine pe Elena Udrea", şi-a început preşedintele PDL tirada la adresa fostului său camarad. O replică de care sincer nu credeam că Vasile Blaga e în stare, dar care a avut un efect de upercut. De altfel, riposta "casnicului" Traian Băsescu, ieşit la o sesiune de cumpărături, a fost foarte slabă. Un simplu şi atât de nefiresc pentru el "O, săracul".
Cei doi se ştiu de foarte mult şi au împărţit atâtea, din vremea când PD-ul ajungea în Parlament cu puţin peste 5 la sută, iar în numai trei ani avea să rămână fără grup parlamentar la Senat. Au purtat războaie externe şi interne, iar Blaga i-a fost mereu fidel lui Traian. Mi-a aduc aminte că, pentru câteva zile, Buldogul a aceptat să fie chiar şef al Cancelariei lui Băsescu la Cotroceni. Şi cu toate astea, ceva, undeva, s-a defectat. Este cunoscut faptul că preşedintele nu are nevoie de colaboratori, de parteneri, fie de alianţă, fie de partid, pentru că toţi au sfârşit prost, aruncaţi peste bordul singurului vapor care i-a mai rămas, adică PD-ul, transformat în PDL. Ca un veritabil lider sud-american, omul s-a înconjurat de slugi manevrabile, de "yes-meni" puşi să trâmbiţeze orice mesaj sau demers cât de inept al stăpânului şi, desigur, i-a adus aproape pe intelectualii dornici să zboare cu avionul prezidenţial în vizită de lucru la reşedinţa de protocol de la Neptun.
Aici a "păcătuit" Blaga. S-a crezut partener al celui pentru care a muncit ca şef de campanie să devină primar general al Capitalei sau preşedinte de ţară. Doar că el nu a funcţionat pe sistemul evocat mai sus, era printre puţinii care ii mai răspundeau "suveranului" cu un simplu şi amical, dar totuşi ferm "Traiane"! Greşeală fatală. Şi pentru că niciun lucru bun nu rămâne nepedepsit, şeful statului l-a retrogradat fără niciun fel de scrupul pe unul dintre cei mai fideli. Pe modelul că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, mi-e şi teamă să mă gândesc ce păţeau bieţii marinari care îndrăzneau să-i răspundă fostului comandant de vas.
Şi cum fiecare lider vrea să lase moştenitori în politică, urmaşii lui Traian s-au dovedit a fi urmaşe: Elena, Anca şi Roberta. Dintre toate, precum în basmele lui Ispirescu, cea mai dragă i-a fost "împăratului" Elena. Mă gândesc că ăsta o fi fost scenariul şi nu ăla în care preşedintele să se fi visat vreun soi de Paris, cucerit de farmecele năbădioasei Elena de la Cotroceni, pardon din Troia!
"Udrea va deveni un politician de forţă", ne-a lămurit preşedintele. Doar că în campania pentru referendumul de demitere a preşedintelui din vara anului trecut, politicianul de forţă nu s-a făcut deloc remarcat, lucru sesizat de altfel de Blaga, atunci când i-a reproşat frontal lui Băsescu că partidul cu actuala conducere l-a salvat de la demitere, fără niciun ajutor de la Elena Udrea. Poate că fostul ministru al Dezvoltării şi Turismului o fi un personaj iubit în interiorul PDL, mărturie stau imaginile cu activiştii burtoşi de partid care aşteptau încolonaţi la câte un eveniment, doar-doar or reuşi să pupe mâna ministresei. În schimb, imaginea ei în mentalul colectiv se opreşte la poşete ultra-scumpe, taioare sofisticate sau tocuri înalte. Electoral, nu prezintă anduranţa mentorului său nici dacă primeşte vânt din pupa!
Nici Vasile Blaga nu este un vector de imagine nemaipomenit. Nu s-a validat niciodată astfel. În schimb, a lăsat impresia seriozităţii, una de departe mai mare decât a contracandidatei sale. Am citit pe un site câteva caracteristici ale buldogului, animal de la care a luat şi Blaga porecla: "Este un câine de încredere, care nu se teme de nimic, hotărât şi protector". Dacă mai aveaţi vreun dubiu că şefului PDL nu i se potriveşte supranumele ticluit de presă, această explicaţie este lămuritoare.
Blaga are o oportunitate imensă: aceea de a rupe legăturile cu trecutul, poate scoate PDL de sub umbra predecesorului, învins la referendum de milioane de români.
Aşa că buldogule, ai început să latri, poţi să şi muşti! 7
