Înainte de a se întoarce la vapor, preşedintele suspendat a pus la cale un întreg program de intoxicare a opiniei publice interne.
Dar mai ales externe. Această precizare are o importanţă majoră. Pentru că defineşte atât credibilitatea pe care domnul Traian Băsescu se mai poate sprijini în rândul propriilor cetăţeni, cât şi credibilitatea de care beneficiază în afara graniţelor ţării. Iată o perspectivă care ne permite să analizăm relativ corect arsenalul care va fi utilizat în bătălia referendumului şi, în acelaşi timp, ne permite să prognozăm rezultatele de etapă şi rezultatul final.
Nu o cercetare de piaţă, ci extrem de multe, făcute de mai toate institutele şi comandate de diverse partide ori instituţii, ne demonstrează fără echivoc o situaţie aparent stranie. Traian Băsescu a fost mulţi ani de zile o locomotivă electorală extrem de puternică pentru PDL. El a reuşit să-i mobilizeze pe cetăţeni în jurul acestui partid şi al coaliţiilor pe care le-a format în timp. În ciuda unor măsuri extrem de controversate şi de contestate, PDL a reuşit să stea mult timp la guvernare, bizuindu-se pe susţinerea lui Traian Băsescu. Apoi, în momentul în care acest partid a început să se decredibilizeze în mod accentuat, Traian Băsescu a încetat aproape instantaneu să mai fie o locomotivă. Şi s-a transformat în piatră de moară. Imediat după ce a anunţat, erijându-se în preşedinte-jucător şi preluând în mod abuziv atribuţii ale Executivului, scăderea salariilor şi pensiilor, căderea preşedintelui a devenit dramatică. Ea s-a dus mult, din ce în ce mai mult, sub cota partidului.
PDL este susţinut, în acest moment, de circa 16 la sută din electorat - acesta este, de fapt, scorul real politic în funcţie de numărul mandatelor adjudecate la locale -, în timp ce Traian Băsescu abia-abia atinge o cotă de 8 la sută. El nu mai are capacitatea de a duce în sus partidul. În schimb, teoretic cel puţin, PDL are şansa de a ridica scorul suspendatului la referendum. Cu câteva procente. Dar şi cu riscul de a pierde şi mai mult în scorul legislativelor.
Şi până acum, în plan intern, preşedintele Traian Băsescu a utilizat, cu relativ succes, toate instrumentele propagandistice pe care le-a avut la dispoziţie. Şi şi-a pus în mişcare, la maximă capacitate, agenţii electorali. Din presă ori din instituţiile susţinute din bani publici. Şi până acum a utilizat până la exces instrumente precum DNA şi ANI, pentru compromiterea adversarilor politici. Dar rezultatul nu a fost decât destrămarea coaliţiei pe care o construise pentru a guverna, pierderea Executivului şi cutremurul alegerilor locale. Şi atunci ce-i mai rămâne de făcut suspendatului?
Singura sa nădejde este nu în interiorul României, ci în afara acestui stat. Acolo unde propaganda otrăvită încă se mai bucură de o oarecare credibilitate. Acolo unde dezinformarea încă mai are succes.
Acolo unde persoane ca Monica Macovei încă mai sunt ascultate şi mai pot determina reacţii.
Traian Băsescu se bazează, în această campanie pentru referendum, pe intoxicări plasate în afara României, pe lipsa de informaţii a partenerilor noştri externi, uneori chiar pe naivitatea acestora şi mai ales pe faptul că reacţiile obţinute pe această cale ar putea sfârşi prin a-l influenţa pe cetăţeanul român să-şi schimbe orientarea. Căci, dacă demnitari străini ori ziare de afară critică USL, suspendatul nu are decât de câştigat din asta. Nu-i aşa? Curată propagandă otrăvită!
