Când dracul e chiar aşa de negru

Când dracul e chiar aşa de negru
“U” suferă şi scenariile sumbre sunt pe cale să se adeverească

Gata? Asta a fost tot? Au dispărut şi Bultocii după alegeri sau după ce DIICOT a început urmărirea penală. Nemţii nu mai trimit ajutoare de Sărbători. În aşteptarea Crăciunului, oraşul e colorat de mii de beculeţe, s-au deschis patinoarele şi chioşcurile ce te îmbie cu un pahar de vin fiert sau cu lipiciosul kurtos kalacs. Frunţile se mai descreţesc, se apropie vacanţa. Veselia nu e molipsitoare. Pentru mulţi dintre clujeni, Sărbătoare va fi dacă Universitatea nu va lipsi din catalogul Ligii Profesioniste şi în etapa a 20-a.

Niciodată colindele nu au provocat mai multă melancolie ca în acest Decembrie troienit de griji. „O brad frumos", copacul credincios cu cetina tot verde, e un balsam pentru rănile provocate de condamnabila indiferenţă a Clujului faţă de suferinţa echipei sub ramurile căreia s-au adăpostit, în vremurile bune, ambasadorii de azi ai nepăsării. Primarul şi Consiliul Local, preşedintele Consiliului Judeţean şi consilierii, rectorii Universităţilor vor purta pecetea ruşinii dacă gruparea înfiinţată în 1919 va rămâne fără puls. Iuliu Haţieganu a fost generos şi vizionar. Cei de azi sunt nişte funcţionari meschini, sunt oameni slabi, n-au decât vocaţia trocului. Orice comparaţie cu trecutul istoric poate fi folosită împotriva lor.

S-au scurs chinuitor şapte luni din momentul în care Florian Walter a aprins fitilul crizei ce macină Universitatea. Rând pe rând sau la grămadă au plecat fotbaliştii şi antrenorii. Abia le-au învăţat suporterii numele şi posturile din teren, când şi a doua echipă, încropită în miezul verii, începe să se destrame. Paulinho, Cleiton, Erico, Dos Santos, Lupu şi Năstăsie nu vor mai îmbrăca echipamentul Universităţii. În afara lui Szilagyi nu băgăm pentru nimeni mâna în foc că-l vom găsi pe Cluj Arena la meciul cu Steaua. A cedat şi Aurelian Băbuţan, directorul sportiv care îndeplinea şi sarcinile unui preşedinte executiv. Pe Anamaria Prodan nu o mai punem la socoteală, demisia i-a fost cerută de galerie. Fără să urmărească vreun record, Niculescu şi Şumudică au apărut pe foaia de joc câte o etapă. De o lună, echipa nu mai are asigurată nici masa de prânz. Luni e programată o Adunare Generală, care poate aduce o nouă veste tristă: insolvenţa clubului, capitularea în faţa datoriilor ce ştrangulează Universitatea.
În ultimele meciuri, fotbaliştii au purtat tricouri inscripţionate cu „Şepcile Roşii". E singura soluţie viabilă la această răscruce a destinului. Doar fanii, singurii care mai doresc să o vadă în viaţă, o pot salva. Că o vor cumpăra pe un euro, că vor fi fermentul unei formaţii care să plece la drum din ligile inferioare, până la urmă vor găsi calea justă.

Sâmbătă seara, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj a cântat din nou „Johann Strauss Ensemble", orchestra condusă de inventivul Russel McGregor, în tradiţionalul turneu prin România. Pe lângă dialogul amuzant cu sala, artificiile artiştilor şi bomboanele de ciocolată împărţite copiilor, Russel McGregor a mai pregătit o supriză publicului. În spectacol a fost invitat violoncelistul clujean Adrian Naidin. Au fost suficiente câteva acorduri şi versuri ale piesei „Cântă cucu de răsună Bucovina" ca să ţi se taie răsuflarea şi să simţi un nod în gât. „Bucovina plai cu soare / Te-or călcat ruşii-n picioare.... Unde sunt ai tăi feciori /Au fost duşi în altă ţară/ Dar se întorc la primăvară". Spectatorii au vibrat şi l-au aplaudat frenetic pe Naidin. Deodată sute de inimi au bătut cu putere în acelaşi ritm. De un astfel de şoc emoţional are nevoie astăzi Universitatea, de un impuls care să spargă carapacea blazării şi să retrezească sentimente uitate. „U" e Bucovina ce o putem pierde dacă semeţul Cluj îşi uită istoria şi nu acţionează măcar în ceasul al 12-lea.

 

Etichete
Comenteaza